Eligibility for ethnic persecution compensation: applicability of Law no. 189/2000 to children born during parental forced resettlement from Bulgaria

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 27 aprilie 2005, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 7054 din 3 martie 2005 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1292 din 26 iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada 5 octombrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada că părinții reclamantei au fost strămutați din Bulgaria, în România, ca efect a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, iar P.M. s-a născut după strămutarea acestora, la 5 octombrie 1941, concluzionând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

S-a mai reținut, de asemenea, că familia reclamantei nu s-a mai întors în Bulgaria, astfel că strămutarea a durat până la sfârșitul perioadei prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov.

În motivele de recurs s-a susținut că reclamanta nu a făcut dovada strămutării părinților săi și nici a perioadei de strămutare, precum și faptul că, fiind concepută după data strămutării, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. S-a invocat sub acest aspect, împrejurarea că, potrivit Tratatului dintre România și Bulgaria, evacuarea populației române ar fi trebuit să se facă până la 1 octombrie 1940.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.

Cu probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar și declarația autentificată a martorului P.V., s-a făcut dovada strămutării părinților reclamantei (familia A.), din Bulgaria, în România, ca efect al Tratatului dintre cele două țări, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Sunt neîntemeiate și criticile privind perioada de strămutare, deoarece data de început a acesteia este cea rezultată din probele administrate și, întrucât, reclamanta nu s-a mai întors în localitatea de domiciliu, s-a reținut cum era firesc, data limită prevăzută de Legea nr. 189/2000.

Cu privire la dreptul reclamantei de a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, se reține că textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada strămutării sau refugiului. Traiul în asemenea condiții a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul acestei perioade.

Cum intimata-reclamantă s-a născut la 5 octombrie 1941, în localitatea unde părinții săi au fost strămutați, instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Curtea va respinge și susținerile recurentei privind interpretarea dată prin adresele nr. 12340 din 31 august 2005 și nr. 12345 din august 2005, emise de Ministerului Justiției, dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, întrucât, prin natura lor juridică, nu pot avea drept consecință, modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.

Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1292 din 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.