Ethnic persecution benefits: eligibility of minors born in refugee locations under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, upholding the lower court’s ruling that granted the claimant’s entitlement to benefits under Law No. 189/2000. The dispute concerned whether a minor born in 1942 in a city where her parents were living as refugees during the 1940–1945 ethnic persecution period qualified for statutory recognition and compensation, with the defendant arguing that the law explicitly limited benefits to those who changed their domicile and excluded children born in the refugee location. The appellate court held that the legal provision did not distinguish between parents and children born during the refugee period, reasoning that the material and moral consequences of the ethnic persecution were identical for all affected family members, thus satisfying the conditions for benefit eligibility despite the lack of a personal change of domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Ethnic persecution benefits: eligibility of minors born in refugee locations under Law No. 189/2000: Pentru aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea respinge recursul declarat în cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 4 aprilie 2005, reclamanta Ș.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16776 din 14 martie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor conferite prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 331 din 25 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada 31 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din probele administrate în cauză, certificatul eliberat de Arhivele Naționale și declarațiile autentificate ale martorilor B.A. și C.A., rezultă că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați. Pe cale de consecință, în condițiile în care aceasta, minoră fiind, nu avea posibilitatea alegerii altui domiciliu, pe de o parte, iar pe de altă parte a fost supusă acelorași privațiuni, ca și părinții săi, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
În motivarea recursului s-a susținut că legea prevede în mod expres și limitativ, categoriile de persoane beneficiare ale legii, iar copiii născuți în refugiu nu se numără printre acestea.
S-au invocat, de asemenea, și dispozițiile H.G. nr. 127/2002, potrivit cărora calitatea de refugiat presupune schimbarea domiciliului în altă localitate, iar reclamanta care s-a născut chiar în localitatea de refugiu a părinților, nu îndeplinește aceste condiții.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor legale, beneficiază de drepturile reglementate prin Legea nr. 189/2000, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textul legii a avut în vedere persecuțiile de ordin etnic la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimata-reclamantă s-a născut la 31 decembrie 1942, în orașul Sibiu, unde părinții săi erau refugiați, în mod corect instanța de fond a apreciat că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 33 din 25 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.