Denial of victim status for forced relocation during 1940–1945 due to insufficient proof of ethnic persecution motive; judgment quashed and remanded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the county pension house, quashed the lower court's judgment that had granted the claimant's request, and remanded the case to the same appellate court for retrial to supplement the evidentiary record. The dispute concerned an administrative challenge to a decision denying the claimant beneficiary status under Law No. 189/2000, which provides compensation to victims of ethnic persecution, specifically regarding her forced relocation from Timișoara to Cluj during the period of 1940–1945. While the first-instance court relied on authenticated documents and witness testimonies to establish the fact of the move, the Supreme Court held that these proofs were insufficient to demonstrate the essential legal element of ethnic persecution as the motive for the displacement, noting that the origin city was under Romanian administration at the time. Consequently, the court ordered a new trial focused exclusively on establishing the ethnic motivation of the refuge through additional evidence.
Legislator headnote
AI generatedDenial of victim status for forced relocation during 1940–1945 due to insufficient proof of ethnic persecution motive; judgment quashed and remanded: Cu înscrisurile depuse în cauză, intimata-reclamantă a făcut dovada schimbării domiciliului, împreună cu familia, din localitatea Timișoara, în orașul Cluj. În același sens sunt și declarațiile autentificate ale martorilor B.E. și K.A.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 8 iunie 2005, reclamanta F.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17005 din 28 martie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 456 din 4 iulie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri autentificate și declarațiile autentificate ale martorilor B.E. și K.A., a rezultat că urmare a persecuțiilor etnice suportate, reclamanta, împreună cu familia, a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu.
Recursul urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu înscrisurile depuse în cauză, intimata-reclamantă a făcut dovada schimbării domiciliului, împreună cu familia, din localitatea Timișoara, în orașul Cluj. În același sens sunt și declarațiile autentificate ale martorilor B.E. și K.A.
Nu rezultă, însă, din probele menționate, că motivul schimbării domiciliului a fost persecuția etnică, cu atât mai mult, cu cât localitatea de domiciliu, orașul Timișoara, era sub administrația Statului român.
Ca atare, se impune administrarea în cauză și altor probe, în vederea stabilirii cu certitudine a motivației etnice a refugiului, în condițiile în care acest aspect este de esența Legii nr. 189/2000.
Întrucât acest aspect nu a fost clarificat pe bază de probe, se impune ca prin admiterea recursului pârâtei să se dispună casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în scopul suplimentării probatoriilor, pe aspectul menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 456 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.