Tax assessment quashed and remanded for retrial with mandatory estimation of liabilities from falsified invoices

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 138 din 14 aprilie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 3767/2004, a fost admisă în parte acțiunea numitului I.S., formulată în numele SC E. SRL Arad, în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară Arad și Agenția Națională de Administrare Fiscală București.

Au fost anulate parțial decizia nr. 128 din 3 mai 2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și procesul-verbal de control nr. 6130 din 17 decembrie 2002, încheiat de Garda Financiară, în sensul că s-au reținut pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 17 decembrie 2002, doar obligațiile fiscale: 448.862 lei majorări la impozitul pe profit; 24.151.101 lei impozit pe venit, 2.358.605 lei majorări și 571.988 lei penalități; 10.271.466 lei majorări și penalități la plata cu întârziere a T.V.A.

S-a constatat că reclamanta nu datorează restul obligațiilor fiscale stabilite prin actul de control.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut:

- că prin rechizitoriul nr. 50/P din 6 iunie 2003, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată a numitei N.P. (fostă angajată vânzătoare la societatea reclamantă) pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.), constând în falsificarea a 51 de facturi fiscale, cu scopul de a diminua (scriptic) veniturile societății și a reduce valoarea obligațiilor fiscale ale firmei;

- că urmărirea penală a început ca urmare a sesizării Gărzii Financiare, după controlul efectuat de aceasta la societate, când s-a încheiat procesul-verbal de control nr. 6130 din 17 decembrie 2002;

- că prin procesul-verbal de control s-au verificat prin sondaj documentele de vânzare evidențiate în contabilitatea firmei, identificându-se 67 de facturi emise în anii 2001 - 2002, dintre care 51 fuseseră falsificate, ceea ce a determinat organele de control să extindă verificarea și la anii anteriori, 1998 - 2000, stabilindu-se obligațiile fiscale totale ale societății 17.801.819.793 lei T.V.A. și impozit pe profit și majorările de întârziere și penalitățile aferente pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 17 decembrie 2002;

- că în procesul penal nu a fost încă soluționată latura civilă pentru stabilirea pagubei aduse bugetului de stat;

- că raportul de expertiză întocmit în cauză, în contenciosul administrativ fiscal, conține concluzii pe care instanța și le însușește și care dovedesc că: în perioada septembrie 2001 - septembrie 2002, societatea nu era plătitoare de impozit pe profit, astfel încât impozitul suplimentar, în sumă de 2.805.144.888 lei și majorările de 546.883.521 lei, nu erau datorate; societatea nu datorează impozit pe venit suplimentar de 57.430.914 lei, ci doar 27.081.694 lei, sumă care include și majorările și penalitățile aferente; societatea are dreptul la rambursare de T.V.A., în sumă de 130.041.181 lei și datorează doar 9.619.378 lei majorări de întârziere și 652.088 lei penalități.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recursul de față, Direcția Generală a Finanțelor Publice, în numele pârâtei Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat în termen, recurs, și Garda Financiară Arad, cererea fiind, de asemenea, scutită legal de plata taxei de timbru.

Recurentele critică sentința, arătând, în esență:

- că instanța a ignorat situația de fapt reală și mai ales existența unei hotărâri penale (sentința penală nr. 1604 din 8 septembrie 2003, a Judecătoriei Arad), definitivă, prin care au fost anulate, ca false, cele 51 de facturi, astfel încât în mod greșit a considerat că nu se poate pronunța asupra lor;

- că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, nu conține temeiul pe care s-a format convingerea instanței, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce justifică o casare cu trimitere spre rejudecare;

- că hotărârea se sprijină pe concluziile expertizei contabile care a înlăturat de la verificare, facturile anulate de instanța penală, deși Legea nr. 87/1994 prevede la art. 19 că, în cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabililor, impozitele, taxele și contribuțiile datorate, acestea vor fi determinate de organul de control, prin estimare.

Recursurile se fondează, sentința urmând a fi casată pe temeiul art. 304 pct. 7 teza I și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Considerentele sentinței atacate conțin doar o redare a situației de fapt generale, nu și motivarea în fapt și în drept a soluției, ceea ce echivalează cu o nemotivare.

Expertiza contabilă este redată în concluziile sale, fără ca acest mijloc de probă să fie analizat sub incidența dispozițiilor legale din materie fiscală aplicabile în speță: O.G. nr. 70/1994, Legea nr. 414/2002, O.U.G. nr. 17/2000 și Legea nr. 345/2002 și raportat la actele fiscale care erau supuse controlului instanței: decizia și procesul-verbal de control.

Această modalitate de copiere a concluziilor unui raport de expertiză echivalează, de asemenea, cu o nemotivare atât în drept, cât și în fapt, expertul substituindu-se instanței.

Trimițând cauza, spre rejudecare, Curtea stabilește, sub incidența art. 315 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., necesitatea efectuării unei noi expertize contabile care să procedeze la calcularea obligațiilor fiscale rezultând din cele 51 de facturi anulate prin estimare, potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994 (în vigoare la data efectuării controlului, precum și la cea a introducerii contestației la instanță).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Arad și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.