Challenging a tax authority’s refusal of a fiscal protest on grounds of a branch office’s lack of legal capacity

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 94/CA/2005, la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E. SA București, prin sucursala E. Constanța, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal Constanța, solicitând ca, prin sentința ce o va pronunța, instanța să dispună anularea în parte Raportului de Inspecție Fiscală, comunicat prin adresa nr. 11176 din 30 noiembrie 2004 și a actelor subsecvente acestuia.

Reclamanta a precizat în motivarea acțiunii că în urma unui control efectuat de organele financiare privind modul de stabilire și virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat de către reclamantă, s-a stabilit că aceasta are de achitat suma de 3.140.380.442 lei și că a înregistrat eronat suma de 150.960.735.145 lei.

Contestația formulată în termen împotriva acestui raport de inspecție fiscală a fost rezolvată prin decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2005, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, prin care s-a respins contestația, pe considerentul că reclamanta nu avea capacitatea de a iniția calea administrativă de atac împotriva măsurilor dispuse prin Raportul de inspecție fiscală încheiat de S.A.F.- Activitatea de Control Fiscal Constanța nr. 13375 din 29 noiembrie 2004, fiind sucursală, lipsită de personalitate juridică, astfel că nu poate încheia în numele societății, acte juridice.

Prin sentința civilă nr. 249/CA din 27 iunie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2005, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Soluționare Contestații și a trimis cauza, aceluiași organ, pentru soluționarea pe fond a contestației.

A reținut instanța de fond că reclamanta a făcut dovada existenței capacității de a ataca actul de control, întrucât SC E. SA București, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 1/2003, a aprobat o notă privind delegările de competență și drept de reprezentare pentru directorii de sucursale, în raporturile cu organele abilitate de control, cu organele jurisdicționale și ale procuraturii, în situația în care la dosar nu era depusă împuternicirea respectivă, organul fiscal având obligația de a pune în vedere petentului, să complinească această lipsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC E. SA București, prin sucursala E. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că în mod corect, instanța a dispus anularea deciziei nr. 5 din 25 ianuarie 2005, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, și nu a raportului de inspecție fiscală, singurul act pe care l-a atacat.

O altă critică vizează modalitatea de soluționare a excepțiilor necompetenței materiale a curții de apel și cea a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă, excepții asupra cărora de fapt nu s-a pronunțat instanța, precum și faptul că în cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică și contabilă, probă ce nu a mai fost avută în vedere de instanță la pronunțarea soluției.

Soluția de retrimitere a contestației, spre soluționare, la organul financiar - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, nu are justificare legală, nefiind prevăzută de nici un act normativ.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, pentru S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal Constanța, a formulat întâmpinare la recursul introdus de reclamantă, prin care a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, în raport cu obiectul acesteia, solicitând pronunțarea în final a unei soluții de respingere a acțiunii.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta-recurentă sucursala E. Constanța a solicitat, prin acțiunea formulată, anularea în parte a Raportului de Inspecție Fiscală cu nr. 13375 din 29 noiembrie 2004, încheiat de S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal Constanța.

Aceasta, în condițiile în care acest raport de inspecție fiscală a fost contestat, iar prin decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2005, Serviciul de Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța a respins contestația formulată de sucursala E. Constanța, pentru lipsa capacității de a iniția calea administrativă de atac împotriva măsurilor dispuse prin Raportul de Inspecție Fiscală, fără a se intra în fondul cauzei.

Problema existenței capacității reclamantei de a ataca actul de control a fost rezolvată în mod corect de instanța de fond care a constatat că SC E. SA București, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 1/2003, a aprobat o notă prin care a împuternicit pe directorii de sucursale să reprezinte sucursala, în numele societății, în raporturile cu organele abilitate de control, cu organele jurisdicționale, ale procuraturii etc.

În condițiile în care s-a constatat că reclamanta a inițiat calea administrativă de atac în mod legal, având capacitatea de a acționa în acest sens, iar organul financiar ce a soluționat contestația împotriva Raportului de Inspecție fiscală, în mod eronat a respins contestația, neintrând în fondul cauzei, în mod corect și legal a considerat instanța de fond, că soluția care se impune, este aceea a retrimiterii cauzei pentru soluționarea pe fond a contestației.

Raportul de inspecție fiscală nu poate fi atacat direct în fața instanței de contencios administrativ.

Împotriva acestuia există calea de atac administrativă a contestației, cale care, de altfel, a fost exercitată, pronunțându-se decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2005, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și această decizie poate fi atacată la instanța de judecată de contencios administrativ, conform art. 188 din O.G. nr. 92/2003.

De altfel, instanța s-a pronunțat în mod corect, anulând decizia emisă în soluționarea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală, respectând în felul acesta dispozițiile legale în materie și considerând că numai dintr-o eroare, reclamanta stăruie în anularea parțială a Raportului de Inspecție.

Nu se putea da curs nici cererii formulate de pârâta-intimată, în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate a acțiunii, pe considerentul că s-a contestat la instanță, raportul de inspecție fiscală, și nu decizia emisă în soluționarea contestației, pentru că ar fi fost prejudiciată, astfel, reclamanta, în sensul că ar fi pierdut dreptul de a se adresa instanței cu o nouă acțiune, prin depășirea termenelor prevăzute de lege. În funcție de soluția ce s-ar fi pronunțat, exista și riscul de a i se agrava reclamantei, situația în propria cale de atac.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E. SA București, împotriva sentinței civile nr. 249/CA din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.