Legality of administrative “release from function” as a cause of service termination vs. statutory modification of service relations for police officers

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1997/2005, la Curtea de Apel Bacău, numitul S.N. a solicitat anularea măsurii de mutare a sa de la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, la o altă formație din același inspectorat, măsură dispusă prin Ordinul nr. S/34009 din 23 februarie 2005, emis de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca urmare a controlului Corpului de control al ministrului.

La termenul din 11 iulie 2005, contestatorul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, art. 45, în temeiul căruia s-a emis apoi ordinul atacat, prin acțiunea în contencios administrativ.

Prin încheierea din 15 iulie 2005, instanța a respins excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004.

Prin decizia nr. 4266 din 15 august 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 2662/2005, a fost admis recursul contestatorului, a fost casată încheierea atacată și s-a trimis cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Prin încheierea din 25 octombrie 2005, a Curții de Apel Bacău, a fost admisă excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, în ceea ce privește eliberarea din funcția de execuție, reținându-se că:

- Ordinul nr. 300/2004 a fost emis în baza Legii nr. 360/200, privind Statutul polițistului, astfel încât legalitatea lui urmează a fi examinat în raport cu dispozițiile acestei legi;

- Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, polițiștii sunt numiți și eliberați din funcție conform normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii.

- În ceea ce privește eliberarea dintr-o funcție de conducere, legea conține reglementări exprese, dar pentru eliberarea dintr-o funcție de execuție nu există prevederi, astfel încât se consideră că este vorba de o încetare a raporturilor de serviciu.

- Încetarea raporturilor de serviciu este reglementată de Cap. V al Legii nr. 360/2002, iar cauzele de încetare sunt expres prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. a) - m).

- Art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 prevede că eliberarea polițistului din funcția de conducere în care a fost numit și din funcția de execuție, se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice, precum și a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.

- Evaluarea pe timpul inspecțiilor și controalelor, prevăzută de art. 45 din ordin, nu se regăsește, ca motiv legal de încetare a raporturilor de serviciu, între cauzele enumerate de art. 69 din lege.

- Evaluarea reglementată de art. 45 din ordin nu poate fi reținută ca fiind corespunzătoare motivului de încetare a raporturilor prevăzut de lit. h) a art. 69 din lege, deoarece condiția din acest text are în vedere obținerea calificativului lui „nesatisfăcător” de două ori în urma unei evaluări efectuate în condițiile art. 26 din lege.

- Textul art. 45 din ordin adaugă la lege, prevăzând un alt motiv de încetare a raporturilor de serviciu, decât cele prevăzute expres de art. 69 din lege.

Împotriva acestei încheieri au formulat în termen recursurile de față, Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și Ministerul Administrației și Internelor, cererile fiind legal scutite de plata taxei de timbru.

În recursul său, Inspectoratul de Poliție al județului Bacău arată că instanța a nesocotit dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, aplicând doar art. 22 alin. (7), iar potrivit alin. (2), funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de conducere, iar Ordinul nr. 300/2004, secțiunea IV, conține norme privind modalitățile de selecție a personalului în funcții de conducere, precum și alte funcții stabilite prin „Ghidul carierei personalului”, astfel încât sintagma „și în alte funcții” include funcțiile de execuție;

- că art. 45 din ordin prevede că eliberarea din funcția de execuție se poate face și la propunerea Corpului de control al ministrului (…), în urma evaluării unității, astfel încât art. 45 este în conformitate cu Legea nr. 360/2002.

În recursul formulat, Ministerul Administrației și Internelor arată:

- că eliberarea polițistului din funcția de execuție se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, iar conform art. 46 și 47 din lege, modificarea raporturilor de serviciu are loc prin: mutare într-o altă unitate, aflată în aceeași localitate sau în alta decât cea de domiciliu, delegare, detașare, transfer;

- mutarea poate avea loc în interesul serviciului sau la cerere, renunțându-se de către legiuitor la vechea reglementare în care mutarea în interesul serviciului putea avea loc numai cu acordul celui mutat;

- acordul polițistului mutat nu mai este necesar pentru mutarea în interesul serviciului, oportunitatea acestei măsuri fiind la aprecierea șefilor ierarhici cărora li s-au acordat competențe;

- instanța de fond a făcut o confuzie cu privire la conținutul măsurii dispuse față de contestator, întrucât lui nu i-au încetat raporturile de serviciu, ci a fost doar mutat de la o formațiune de poliție rutieră, la alta, de siguranță publică;

- eliberarea din funcție se face în scopul mutării, neputând fi mutați pe altă funcție, fără a fi eliberați din cea deținută anterior, în caz contrar ajungându-se la un cumul de funcții în două unități diferite, lucru imposibil.

Recursurile se fondează, încheierea urmând a fi casată pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar excepția de nelegalitate, respinsă, pentru următoarele considerente:

1. Legea nr. 360/2002, în art. 1 și 2, definește polițistul ca fiind funcționar public civil cu statut special, al cărui exercițiu profesional implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.

Potrivit art. 22 alin. (2) din lege, funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de conducere.

Nu există în lege dispoziții speciale privind eliberarea din funcție a polițistului, pentru nici una dintre categoriile menționate la art. 22 alin. (2).

Dar în Cap. II al legii: „Selecționarea, pregătirea, acordarea gradelor profesionale și încadrarea polițiștilor în categorii și grade profesionale”, în care se include și art. 22 sus-menționat - dispozițiile art. 27 prevăd că selecționarea, pregătirea, obținerea gradelor profesionale și evoluția profesională a polițiștilor se stabilesc, în condițiile acestei legi, prin Ghidul carierei polițistului”.

Cauzele de întrerupere și încetare a raporturilor de serviciu ale polițistului fac obiectul altui capitol, Cap. V, care include și art. 69 privitor la cauzele de încetare a raporturilor de serviciu.

2. Ordinul 300/2004, emis în aplicarea Legii nr. 360/2002, reglementează și el în capitole distincte: selecționarea personalului - Cap. IV, modificarea raporturilor de serviciu - Cap. VII și încetarea raporturilor de serviciu - Cap VIII.

Art. 45, a cărui nelegalitate a fost invocată de către contestator, este inclus în Cap. IV în Secțiunea 4: „Modalități de selecționare în funcții de conducere, precum și în alte funcții stabilite prin Ghidul carierei personalului”; așadar, prin titlul și conținutul ei, această secțiune trimite expres la Cap. II din lege și la art. 27 inclus în acesta, și nicidecum la dispozițiile art. 69 din lege, inclus în Cap. V al acesteia și având ca obiect „Întreruperea și încetarea raporturilor de serviciu”. Iar art. 124 alin. (1) din această secțiune, prevede: „Încetarea raporturilor de serviciu are loc în condițiile legii”. Trimiterea este implicită la art. 69 al legii care prevede cauzele de încetare a raporturilor de serviciu enumerate limitativ de text.

Așadar, intenția explicită a emitentului ordinului a fost ca prin art. 45 să reglementeze procedura eliberării din funcție, fie ea de conducere ori de execuție, ca modalitate distinctă de selecționare a polițiștilor, iar nu ca una dintre cauzele de încetare a raporturilor de serviciu și ca etapă posibilă în evoluția lor profesională.

Ca urmare, sub aspect formal, se constată că invocarea excepției pentru art. 45 din ordin, raportat la art. 69 din lege, este neîntemeiată.

Asupra fondului problemei, însă, urmează a fi cercetat în ce măsură „eliberarea din funcție”, ca modalitate de selecționare expres reglementată, ca atare, de ordin, ar avea efectele juridice implicite ale unei încetări a raporturilor de serviciu, excedând, astfel, cauzelor de încetare prevăzute de lege în art. 69.

Sub acest aspect, se constată pe de o parte că „eliberarea din funcție”, reglementată de art. 45 produce în fapt, efectele unei modificări a raporturilor de serviciu, de natura „mutării” reglementate de art. 46 din lege. Chiar dacă este o modalitate sui generis de modificare a raporturilor de serviciu, ea nu are, în nici un caz, efectele încetării raporturilor de serviciu, întrucât textul art. 45 nu face trimitere expresă la încetarea acestor raporturi, ca efect subsecvent unei eliberări din funcție.

Pe de altă parte, deși „eliberarea din funcție” este rezultatul unei evaluări a unității în care polițistul respectiv își exercită funcția (în urma unei inspecții/control/verificări), nu se poate pretinde că ea are natura juridică a unei sancțiuni disciplinare, întrucât nu are ca efect o retrogradare și nici o destituire.

Ca urmare, efectele sale nu exced celor ale unei măsuri de modificare a raporturilor de serviciu (prin mutare), instituție juridică cu care „eliberarea din funcție” are cea mai mare afinitate.

În ce măsură această modificare se putea aplica unilateral în baza ordinului, raportat la dispozițiile de principiu ale legii, acesta este un aspect care excede discuției asupra excepției de nelegalitate, câtă vreme ea s-a raportat strict la art. 69 din lege, iar nu la alte dispoziții ale acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Bacău împotriva încheierii din ședința secretă de la 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1997/2005.

Casează încheierea atacată și respinge excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, emis de Ministerul Administrației și Internelor.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2005.