Administrative challenge to denial of military service pension rights for 1956–1958 labor detachments rejected as time-barred
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision to reject the claimant's action as time-barred. The dispute concerned an administrative challenge by a former conscript to a county pension house decision that denied him additional pension rights for military service performed in labor detachments during 1956–1958 under Law No. 309/2002. Although the claimant argued he was not at fault for missing the deadline because the pension house failed to communicate its response to his internal objection, the court held that the statutory 30-day period for filing an administrative lawsuit began upon the communication of the initial adverse decision in May 2003, making the suit filed in March 2005 untimely. The decisive legal basis included Article 6(1) and (5) of Law No. 309/2002 regarding the establishment of rights via specific committee decisions, and the applicable procedural rules of administrative litigation governing the strict time limits for judicial review.
Legislator headnote
AI generatedart. 101 C. proc. civ; Administrative challenge to denial of military service pension rights for 1956–1958 labor detachments rejected as time-barred: Conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (5) din Legea nr. 309/2002, „stabilirea și plata drepturilor prevăzute de acest act normativ se face prin hotărârea comisiei special înființate în acest scop, la cererea beneficiarului”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1434 din 24 ianuarie 2003.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 28 februarie 1956 - 28 februarie 1958, a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, astfel că se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 39/F-C din 30 mai 2005, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamant, reținând că acesta putea contesta hotărârea în litigiu, până la data de 1 iulie 2003, având în vedere dispozițiile art. 101 C. proc. civ. și raportarea la data de 31 mai 2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, T.P., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că nu are nici o culpă în nepromovarea acțiunii în instanță în termen de 30 de zile, întrucât el formulase contestație la Casa Județeană de Pensii Argeș și aceasta trebuia să-i comunice răspunsul. Întrucât pârâta nu i-a comunicat răspunsul la contestație, a susținut că aceasta este în culpă și a solicitat obligarea ei la plata drepturilor cuvenite pe o perioadă de 33 luni în urmă.
Recursul este nefondat.
Conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (5) din Legea nr. 309/2002, „stabilirea și plata drepturilor prevăzute de acest act normativ se face prin hotărârea comisiei special înființate în acest scop, la cererea beneficiarului”.
Împotriva hotărârii motivate, se poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, potrivit legii contenciosului administrativ.
În cauză, hotărârea nr. 1437 a fost emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș, la data de 24 ianuarie 2003 și i-a fost comunicată reclamantului, în luna mai 2003 (așa cum a precizat contestatorul la judecata în fond), astfel că data până la care hotărârea putea fi contestată, era 1 iulie 2003.
Cum reclamantul a formulat contestație la data de 7 martie 2005, cu mult peste termenul prevăzut de lege, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acestuia, ca tardivă.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de T.P. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.P. împotriva sentinței civile nr. 39/F-C din 30 mai 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.