Eligibility for refugee compensation under Law No. 189/2000 based on archival records and witness testimony.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, reversed and remanded the Court of Appeal’s dismissal, and ordered the local pension house to grant the claimant the benefits under Law No. 189/2000 for the period from October 10, 1942, to March 6, 1945, effective from October 1, 2004, thereby establishing the claimant’s status as a refugee. The dispute centered on the annulment of an administrative decision denying the applicant’s eligibility for compensation for ethnic persecution during the period between September 1940 and March 1945, with material facts established through an archival record listing the applicant’s parent in the 1942 refugee index and corroborating witness testimony that the family lived in refuge during that timeframe. The court relied on Law No. 189/2000 and Government Decision No. 127/2002, which defines "refugee" within the scope of the legislation and permits proof of status via official documents or witness statements when official records are incomplete.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for refugee compensation under Law No. 189/2000 based on archival records and witness testimony: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.T. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 10420 din 15 octombrie 2004 și recunoașterea în favoarea lui, a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că mama lui a fost refugiată , așa cum rezultă din indexul refugiaților întocmit la 10 octombrie 1942, iar el s-a născut la 22 februarie 1941, în Bratca, astfel că nu putea fi refugiat anterior acestei date.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 206/CA/2005 - PI din 20 iunie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că acesta nu s-a refugiat din localitatea de domiciliu, întrucât prezintă probe controversate în raport cu situația de fapt.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, T.T.
Recurentul a susținut, în esență, că din extrasul nr. C/1298 din 12 septembrie 2004, eliberat de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, dar care nu a fost luat în considerare de către instanța de fond, rezultă că mama sa, T.M., figurează înscrisă în „indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria” a Prefecturii județului Bihor, cu fișa de evidență nr. 9816, întocmit la 10 octombrie 1942. A mai susținut și că nu cunoaște exact data plecării și aceea a sosirii din refugiu, dar aceasta nu poate conduce la concluzia că nu ar fi fost refugiat, de vreme ce din toate probele rezultă acest fapt.
Recursul este fondat și urmează să fie admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație de martori.
În cauză, din extrasul nr. C/1298 din 21 septembrie 2004, emis de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, rezultă că în fișa nr. 9816 figurează T.M., mama reclamantului, refugiată din Ungaria, în perioada 1940 - 1944.
De asemenea, din declarațiile martorilor L.G. și G.C., rezultă fără echivoc faptul că reclamantul, împreună cu părinții săi, s-a aflat în refugiu, în perioada octombrie 1940 - martie 1945.
Martorii au subliniat că știu acest lucru cu certitudine, întrucât în perioada menționată s-au aflat și ei în refugiu, în localitatea Roșia și Beiuș, dar nu au putut preciza cu exactitate data, situație care nu poate conduce, însă, la concluzia că reclamantul nu ar avea calitatea de refugiat.
În consecință, constatându-se că reclamantul are calitatea de refugiat din cauza persecuțiilor etnice, recursul urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și pe fond, a se admite acțiunea, în sensul anulării hotărârii nr. 10420/2004 și obligării pârâtei să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 10 octombrie 1942 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 octombrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T.T. împotriva sentinței civile nr. 206/CA/2005 - PI din 20 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea.
Anulează hotărârea nr. 10420 din 15 octombrie 2004, a Casei Județene de Pensii Bihor și obligă pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 octombrie 1942 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 octombrie 2004.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.