Denial of statutory travel benefits: Scope of Law 309/2002 vs. Law 189/2000 for forced labor veterans
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the appellate court’s decision and leaving the lower instance ruling in force against the claimant. The dispute concerned a claim by a former conscript for specific benefits under Law No. 309/2002, alleging that the pension house failed to account for his work in a mine and wrongfully denied him six free travel tickets annually. The court determined that the claimant had already been recognized as a beneficiary of Law No. 309/2002 via a prior administrative decision, and that the requested travel tickets were not stipulated in Article 5 of that law, noting instead that benefits under Law No. 189/2000 would require a separate administrative request. The decisive legal basis was the cumulative requirement of Law No. 309/2002 Articles 1 and 6 for military service in work detachments under the General Directorate of Labor Service, and the statutory limitation that the specific travel benefits claimed did not exist within the provisions of that legislation.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 309/2002; Denial of statutory travel benefits: Scope of Law 309/2002 vs. Law 189/2000 for forced labor veterans: Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună a i se recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, iar pârâta nu a luat în calcul faptul că a lucrat în mină.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 13 din 21 ianuarie 2005, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând că Legea nr. 309/2002 nu stipulează dreptul la 6 bilete de călătorie gratuite anual, iar dacă reclamantul consideră că se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 189/2000, poate depune o cerere și acte doveditoare la Casa Județeană de Pensii Hunedoara, care va stabili dacă se încadrează sau nu, în prevederile acestui act normativ.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul G.V., care a susținut, în esență, că a lucrat în mină, și nu în construcții, având documente în acest sens.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
În cauză, reclamantul a satisfăcut stagiul militar în cadrul Detașamentului de muncă Jieț - Lonea, în perioada 10 iunie 1951 - 26 aprilie 1954, astfel că pârâta i-a comunicat reclamantului că este beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, sens în care a emis hotărârea nr. 617 din 20 decembrie 2002.
Cât privește faptul că pârâta nu i-a acordat dreptul la cele 6 bilete de călătorie gratuite anual, se constată, însă, că acest drept nu este prevăzut de art. 5 din Legea nr. 309/2002, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
De altfel, instanța de fond referindu-se la acest aspect a precizat că în condițiile în care reclamantul consideră că se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 189/2000, poate să solicite pârâtei să-i stabilească aceste drepturi.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.V. împotriva sentinței civile nr. 13 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.