Appeal against disability grade classification denied; medical commission's denial of attendant allowance upheld as legally sound.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that confirmed the validity of the medical commission's ruling. The dispute concerned an administrative challenge to a decision by the Superior Medical Expertise Commission for Adults with Disabilities, which had classified the claimant with a severe (Grade II) disability based on diagnoses of senile dementia, type II diabetes, and heart failure, but explicitly denied her request for reclassification to a "severe deficiency" grade that would entitle her to a paid attendant allowance. The decisive legal basis was the exclusive competence of the medical commission to assess clinical criteria under Ministry of Health Order No. 726/10/2002; the court held that the commission correctly determined that the claimant's cognitive disorder did not constitute a severe physical deficiency requiring permanent care, supervision, or support, thus rendering the administrative act legal and well-founded.
Legislator headnote
AI generatedAppeal against disability grade classification denied; medical commission's denial of attendant allowance upheld as legally sound: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, S.T.C. care a susținut, în esență, că în raport cu diagnosticul stabilit, era evident că reclamanta nu se putea întreține singură, fiind nevoie de un însoțitor și că numai printr-o interpretare greșită făcută cu rea credință, pârâta a considerat că nu se justifica modificarea gradului de handicap.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 7 decembrie 2004, reclamanta S.C. a chemat în judecată Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea deciziei nr. 5902 din 8 noiembrie 2004 și obligarea pârâtei să o încadreze în grad de deficiență gravă cu indemnizație de însoțitor.
În urma decesului reclamantei, intervenit la 18 decembrie 2004, acțiunea a fost continuată de fiul acesteia, S.T.C., în calitate de moștenitor.
Prin sentința civilă nr. 74 din 18 martie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins contestația, reținând că reclamanta a fost corect încadrată cu grad de handicap accentuat gr. II, afecțiunea psihică de care suferea, nefiind de natură să impună modificarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, S.T.C. care a susținut, în esență, că în raport cu diagnosticul stabilit, era evident că reclamanta nu se putea întreține singură, fiind nevoie de un însoțitor și că numai printr-o interpretare greșită făcută cu rea credință, pârâta a considerat că nu se justifica modificarea gradului de handicap.
Recursul nu este fondat.
Din istoricul medical, astfel cum a fost prezentat de pârâta-intimată, rezultă că reclamanta a fost asimilată în gradul II de handicap, cu diagnosticul tulburare depresivă, încă din anul 2000, la vârsta de 77 de ani.
În urma revizuirii din 2004, Comisia de Expertiză Medicală Alba, a apreciat că nu se mai încadrează în grad de handicap, stabilind diagnosticul de „tulburare cognitivă ușoară”.
În urma contestației, prin decizia nr. 5902 din 8 noiembrie 2004, Comisia Superioară de Expertiză Medicală constată diagnosticul de „demență senilă, diabet zaharat tip. II, CICDICC clasa IV NYHA”, și o asimilează în gr. II handicap accentuat.
Comisia a avut în vedere că afecțiunile reclamantei nu fac obiectul criteriilor pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți, respectiv Ordinul Ministerului Sănătății nr. 726/10/2002, în sensul că: „nu prezintă o deficiență fizică gravă, generată de tulburarea cognitivă ce intră în simptomatologia diagnosticului de demență, care să impună cu necesitate, plata unei persoane pentru îngrijire, sprijin sau supraveghere permanentă”.
Astfel fiind, și având în vedere că problemele legate de aprecierea și stabilirea diagnosticului sunt de competența exclusivă a Comisiei Medicale, în speță a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală, instanța de contencios având a se pronunța asupra respectării condițiilor de legalitate la emiterea actului dedus judecății, urmează a se reține, ca fiind legală și temeinică, hotărârea Curții de Apel Alba Iulia și pe cale de consecință, a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.T.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.T.C. împotriva sentinței civile nr. 74 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.