Persecution benefits for ethnic displacement: entitlement to retroactive pension rights under Law 189/2000 for wartime relocation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1325/2004, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1686 din 9 septembrie 2004, fiind admisă cererea reclamantului, anulată hotărârea contestată și obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - martie 1945, începând cu data de 19 mai 2004.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta Casa de Pensii a municipiului București a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 8572 din 29 noiembrie 2004. S-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se faptul că probele administrate de reclamant au fost contradictorii, neconcludente, incomplete, fiind necesară completarea probatoriului cu acte și/sau martori.

Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 827 din 27 aprilie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2003.

În motivarea soluției s-a reținut că strămutarea petentului din localitatea de domiciliu s-a produs ca urmare a refugiului familiei sale, determinat de condițiile socio-istorice și de evenimentele din acea perioadă, acesta îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că reclamantul nu a depus la Comisia de specialitate, dovada pretențiilor sale, iar înscrisurile depuse de reclamant, în instanță, nu-l îndreptățeau pe acesta să primească drepturile solicitate, cu data de 1 decembrie 2003.

Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul C.P. s-a născut la data de 17 iunie 1930, în comuna Vama, județul Satu Mare și a fost adus la București, unde mama sa se afla în refugiu, de către fratele său, I., în luna octombrie 1943 (declarația reclamantului, declarațiile martorilor R.F., U.O. și R.D.), reclamantul stabilindu-se definitiv în București.

Se reține că cererea petentului, înregistrată la Comisia de specialitate a pârâtei, la 5 noiembrie 2003, a fost formulată în condițiile Legii nr. 29/1990, cu respectarea prevederilor art. 5 din lege, calitatea sa de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind corect stabilită, începând cu data de 1 decembrie 2003.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 827 din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.