Pension Authority's Refusal Annulled; Victim Benefits Granted for 1945 Displacement Period
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s judgment, which annulled the pension authority’s refusal decision and ordered it to issue a new decision granting the claimant benefits under O.G. No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, for the period 8 February 1945 – 6 March 1945, effective from 1 September 2004; thus, the pension authority lost. In this administrative-law dispute, the claimant—born on 8 February 1945 in a village where her parents had been forcibly displaced under the 1940 Treaty of Craiova population exchange between Romania and Bulgaria—had challenged the pension authority’s denial of statutory benefits for ethnic persecution victims. The Court held that children born in the locality of their parents’ forced displacement share the same victim status as the parents, because they suffered the same adverse consequences, and that this status falls within Article 1 of O.G. No. 105/1999 and the implementing rules under H.G. No. 127/2000, which equate population-exchange transferees with persons displaced from their domicile. The judgment rests on the interpretation of those provisions and on witness testimony and the birth certificate establishing the claimant’s eligibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Pension Authority's Refusal Annulled; Victim Benefits Granted for 1945 Displacement Period: Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, susținând, în esență, că din actele depuse la dosarul rezultă că reclamanta a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și nici nu a făcut dovada strămutării părinților pe toată perioada prevăzută de lege, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 martie 2005, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 4906 din 18 februarie 2005, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Lege nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinți săi au fost strămutați din comuna Golebina, Ceatalcea, sat Suneci, județ Durostor, în comuna Beidaud, județ Tulcea, fiind persecutați, atât material, cât și moral.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 869 din 10 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 februarie 1945 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta s-a născut la 8 februarie 1945, în comuna Beidaud, județul Tulcea, unde părinții săi au fost strămutați în urma schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 1940.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, susținând, în esență, că din actele depuse la dosarul rezultă că reclamanta a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și nici nu a făcut dovada strămutării părinților pe toată perioada prevăzută de lege, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speță, în mod corect instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile legale menționate, a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor M.T. și T.G., precum și copia actului de naștere.
În consecință, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 869 din 10 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2005.