Refugee-status benefits denied where intra-state relocation under Romanian administration did not constitute ethnic-persecution refuge; appeal admitted and lower court quashed.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2005, reclamanta A.V. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 15.856 din data de 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivare, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și se impune anularea ei, întrucât reclamanta a făcut dovada refugiului său din motive de persecuție etnică și că beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 324 din 23 mai 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 15.856 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată din motive de persecuție etnică în perioada 11 iulie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că din probatoriile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada că aceasta, împreună cu mama sa, în luna iunie 1944 - martie 1945, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, considerând că este beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea de domiciliu, comuna Poieni, județul Cluj, se afla sub administrația Statului Român, astfel că schimbul de domiciliu nu poate fi interpretat ca un refugiu din motive de persecuție etnică.

Recursul este fondat.

Potrivit prevederilor ar. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Însă, având în vedere că atât localitatea de domiciliu, Tranișu, comuna Poieni, județul Cluj, cât și localitatea de refugiu, Lunca Vișagului, comuna Poieni, județul Cluj, la acea dată erau teritorii aflate sub administrație românească, schimbul de domiciliu nu se justifică ca fiind urmare a persecuției etnice.

Instanța a interpretat legea, în sensul că orice schimbare de domiciliu, indiferent care ar fi motivul și perioada, este echivalentă cu un refugiu în sensul H.G. nr. 127/2002.

În cazul în care legea s-ar interpreta astfel, s-ar ajunge la situația în care orice persoană care și-a schimbat domiciliul dintr-un motiv sau altul în cadrul granițelor aceluiași stat, condus de același regim politic, poate să obțină statutul de refugiat și implicit, drepturile accesorii acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat și în temeiul ar. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., urmează să îl admită ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 234 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.