Appeal against pension denial for 1944 forced labor dismissed; reparative rights under Law 189/2000 upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the lower court's decision which annulled the administrative refusal and ordered the pension authority to recognize the claimant as a beneficiary of reparative rights under Law No. 189/2000 for the period between October 1 and December 31, 1944. The dispute concerned the validity of an administrative decision denying compensatory benefits to an individual of Hungarian and German origin who alleged he was subjected to forced labor in work detachments during that period; the appellant argued that the repeal of discriminatory laws via Decree-Law No. 1627/1944 precluded compensation in the absence of specific documentary evidence, while the respondent relied on witness declarations and an association letter to prove the persecution. The Supreme Court held that the teleological interpretation of Law No. 189/2000 focuses on the effective occurrence of ethnic persecution rather than its codification in specific norms, and that the evidence provided satisfied the requirements of Government Order No. 127/2002, rendering the prior repeal of discriminatory legislation irrelevant to the right to reparation.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Appeal against pension denial for 1944 forced labor dismissed; reparative rights under Law 189/2000 upheld: 189/2000 for the period between October 1 and December 31, 1944. The dispute concerned the validity of an administrative decision denying compensatory benefits to an individual of Hungarian and German origin who alleged he was subjected to forced labor in work detachments during that period; the appellant argued that the repeal of discriminatory laws via Decree-Law No. 1627/1944 precluded compensation in the absence of specific documentary evidence, while the respondent relied on witness declarations and an association letter to prove the persecution. The Supreme Court held that the teleological interpretation of Law No. 189/2000 focuses on the effective occurrence of ethnic persecution rather than its codification in specific norms, and that the evidence provided satisfied the requirements of Government Order No. 127/2002, rendering the prior repeal of discriminatory legislation irrelevant to the right to reparation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 martie 2005, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 678 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste, printr-o altă hotărâre, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, întrucât în perioada 1 octombrie 1944 - 31 decembrie 1944, împreună cu alți cetățeni de naționalitate maghiară și germană au fost supuși la munci forțate în detașamente de muncă, în localitatea Roșiori de Vede.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 125 din 20 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 1944 și a obligat pârâta să stabilească drepturile reclamantului, începând cu 2 septembrie 2004.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu declarațiile martorilor depuse în cauză și cu dispozițiile art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, chiar și în condițiile obligării schimbării domiciliului după data de 1 septembrie 1944, data abrogării legilor cu caracter discriminatoriu, deoarece caracterul de persecuție etnică al măsurii este pus în evidență și de faptul luării ei.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, solicitând casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susținut că, potrivit prevederilor Decretului - lege nr. 1627/1944, au fost abrogate toate legile cu caracter discriminatoriu, care vizau persecuțiile de genul celor invocate de către intimatul-reclamant, astfel încât acesta nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, în condițiile în care nu există nici un înscris doveditor al persecuțiilor respective, iar martorii sunt persoane care, pentru a obține aceleași drepturi, au dat declarații unii pentru alții.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ reparatoriu în discuție, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensații pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, aflându-se în situațiile enumerate de lege.
Nu se justifică excluderea intimatului-reclamant de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp, cât, prin adresa nr. 20 din 28 ianuarie 2005, emisă de U.D.M.R. Alba Iulia și declarația autentică a martorilor G.F. și S.A., acesta a făcut dovada, în condițiile prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că, la începutul lunii octombrie a anului 1944, împreună cu alte persoane reținute, de origine maghiară și germană, au fost ridicați de către organul de poliție local, din Aiud și au fost puși la muncă forțată, ceea ce constituie o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea Legii nr. 189/2000.
Nu are relevanță faptul că prin Decretul - lege nr. 1627/1944 s-au abrogat legile cu caracter discriminatoriu, atâta timp, cât Legea nr. 189/2000 nu prevede ca persecuțiile etnice reglementate să fie prevăzute în vreun act normativ și s-a dovedit că acestea au avut loc efectiv.
Având în vedere că instanța fondului a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 125 din 20 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.