Pension entitlement for children of ethnic refugees under Law 189/2000: status inheritance through domicile displacement rather than personal relocation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the National Pensions House, thereby upholding the Court of Appeal’s order that recognized the plaintiff’s status as a beneficiary under Government Emergency Ordinance no. 105/1999 (approved by Law no. 189/2000) and ordered the administrative body to rectify its decision. The dispute concerned the plaintiff’s eligibility for pension benefits as a descendant of individuals forcibly relocated from Bulgaria for ethnic reasons; the administrative appeal argued that the plaintiff, born in 1942, did not qualify because he was not personally subjected to the forced relocation, relying on internal Pensions House clarifications that excluded children born during the parents' displacement. The Supreme Court ruled that the plaintiff was entitled to the benefits because he was born during the period of his parents' forced colonization and lacked a stable domicile, thereby inheriting the legal status of a refugee at birth; the Court held that the administrative clarifications could not restrict the statutory definitions of Law no. 189/2000 or modify the personal rights of identification and domicile inherent to the refugee status established for the family unit.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Pension entitlement for children of ethnic refugees under Law 189/2000: status inheritance through domicile displacement rather than personal relocation: Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 octombrie 2002, reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 446 din 17 iulie 2002 și aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că îndeplinește condițiile stabilite prin O.G. nr. 105/1999. Tatăl său (macedonean) a fost strămutat din Bulgaria, Durostar, ca urmare a schimbului de populație, și colonizat în centrul Pr. Mihai, comuna Pr. Mihai (N. Bălcescu).
Curtea de Apel Bucureșt, secția de contencios administrativ,a pronunțat sentința nr. 1148 din 28 noiembrie 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 446/2002, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la 18 noiembrie 1942, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamantul nu îndeplinea cerințele legale, întrucât el nu a fost strămutat din Bulgaria, ci numitul I.M., tatăl solicitantului, reclamantul nefiind născut în acea perioadă.
În acest sens, susține recurenta, sunt și Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii, potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat corect atât probele administrate, cât și Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002, ale Casei Naționale de Pensii, reținând că prin acest act administrativ nu pot fi completate dispozițiile legii, în baza căreia a fost emis și nu pot fi modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.
Fiind născut după data la care părinții săi au fost strămutați (colonizați), din motive etnice, din localitatea de domiciliu, intimatul a fost lipsit de dreptul său la domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial, din categoria atribuțiilor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, strămutați din motive etnice în altă localitate, în sensul că aceștia nu au avut în perioada respectivă, o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că la data nașterii sale, 18 noiembrie 1942, intimatul a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat.
În consecință, intimatul care s-a născut în perioada de strămutare (colonizare) al părinților săi, a suferit împreună cu aceștia efectele strămutării din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 1148 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.