Pre-trial detention upheld for convicted rapist on recidivism and public-order grounds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the defendant's appeal and upheld the lower court's order of 13 January 2006 maintaining the defendant's pre-trial detention; the defendant, already convicted at first instance to 15 years for rape, remains in custody, and the judicial costs of 120 RON were imposed on him. The defendant had challenged the appellate court's preventive detention order, arguing that the grounds for detention no longer subsisted. The Court held that detention was lawful and justified under Articles 300² and 160b(3) of the Romanian Criminal Procedure Code, as there were plausible suspicions that the defendant committed the offense of rape under Article 197(1) and (3) of the Criminal Code, previous conviction and recidivism showed a concrete danger to public order, and the case fell within Article 5(1)(a) and (c) of the ECHR, given the first-instance conviction and the risk of re-offending.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 160 alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Pre-trial detention upheld for convicted rapist on recidivism and public-order grounds: The defendant had challenged the appellate court's preventive detention order, arguing that the grounds for detention no longer subsisted. The Court held that detention was lawful and justified under Articles 300² and 160b(3) of the Romanian Criminal Procedure Code, as there were plausible suspicions that the defendant committed the offense of rape under Article 197(1) and (3) of the Criminal Code, previous conviction and recidivism showed a concrete danger to public order, and the case fell within Article 5(1)(a) and (c) of the ECHR, given the first-instance conviction and the risk of re-offending.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the appellant to pay judicial expenses to the state.
Full text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 13 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 336/P/MF/Ap/2005, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat N.V., în baza 3002 și a art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul.
Recurentul a solicitat casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, susținând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat măsura preventivă.
Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 281/2003, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003), „În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b”.
Conform art. 160 alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul N.V. a comis fapta de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul N.V. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului la pedeapsa principală de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 38 din 3 august 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului N.V. este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (inculpatul fiind recidivist).
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Încheierii din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 336/P/MF/Ap/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2006.