Lawfulness of disciplinary fine for breach of National Bank operational restrictions and internal order dissemination
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the bank branch director, upholding the disciplinary fine imposed by the National Bank of Romania. The dispute concerned the legality of a 11.3 million lei fine issued for performing prohibited credit rescheduling and rescinding operations during a period of administrative restrictions; the director challenged the sanction by arguing he was unaware of the internal order imposing the limits and that it had not been properly communicated via circular. The court rejected these arguments, determining that the restrictions were effectively disseminated through an internal circular received by the branch and that the director’s signature on the inspection report without objection constituted an admission of non-compliance. The decision affirmed the sanction as justified and legal under Article 69(1)(c) of Law No. 58/1998 (the Banking Law), which empowers the central bank to impose penalties for violations of banking discipline and specific regulatory orders.
Legislator headnote
AI generatedart. 69 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 58/1998; Lawfulness of disciplinary fine for breach of National Bank operational restrictions and internal order dissemination: Așa fiind, măsura sancționării recurentului, prin Ordinul Viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr. 22 din 21 martie 2000, cu amendă de 11,3 milioane lei, pentru nerespectarea restricțiilor impuse de Banca Națională a României, prevăzute în Ordinul nr. 5 din 13 octombrie 1999, este justificată și legală, conform art. 69 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 58/1998, legea bancară.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul formulat sub nr. C/10630 din 25 mai 2003, intitulat contestație, B.V., director al sucursalei Moreni a B.I.R. SA, a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Administrație din 4 mai 2000, prin care i s-a respins contestația împotriva Ordinului Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, nr. 22 din 21 martie 2000, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 11,3 milioane lei, pentru activitate necorespunzătoare.
În motivare, recurentul a invocat necunoașterea conținutului Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999, întrucât fiind un act intern nu este supus „circuitului de publicitate” și ca atare, nu i-a fost comunicat.
A mai susținut că pretinsa comunicare a dispozițiilor ordinului efectuat cu circulara nr. 87 din 22 octombrie 1999, a conducerii B.I.R. SA nu este reală, deoarece în conținutul acestei circulare nu se face referire la Ordinul nr. 5 din 13 octombrie 1999, al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României.
Curtea, verificând cauza în raport cu actele depuse și motivele invocate, respinge recursul pentru cele ce urmează:
Din analiza dispozițiilor Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, privind limitarea operațiunilor B.I.R. SA, rezultă că restricțiile impuse în acest ordin au fost traspuse în cuprinsul circular nr. 87 din 22 octombrie 1999, înregistrată la sucursala Moreni, sub nr. 1718 din 26 octombrie 1999. În atare situație, nu poate fi invocată ca just temei, necunoașterea restricțiilor și a măsurilor de remediere impuse.
Cu toate acestea, urmare a controlului efectuat de inspectorii Băncii Naționale a României la sediul B.I.R. SA, sucursala Moreni, au constatat, prin procesul-verbal nr. 125/2000, fapte de încălcare a disciplinei bancare, respectiv reeșalonarea și rescadențarea unor credite, în condițiile în care societățile comerciale înregistrau pierderi.
Faptul că procesul-verbal a fost semnat de recurent fără obiecțiuni și că în acest act sunt consemnate deficiențele care au atras sancționarea sa cu amendă, demonstrează că recurentul a recunoscut cele constatate și că nu a respectat dispozițiile Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999.
Așa fiind, măsura sancționării recurentului, prin Ordinul Viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr. 22 din 21 martie 2000, cu amendă de 11,3 milioane lei, pentru nerespectarea restricțiilor impuse de Banca Națională a României, prevăzute în Ordinul nr. 5 din 13 octombrie 1999, este justificată și legală, conform art. 69 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 58/1998, legea bancară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.V., împotriva hotărârii din 4 mai 2000 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.