Administrative challenge to refusal of tax penalty waiver mooted by subsequent ministerial agreement lacking procedural interest
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the company, upholding the lower court's decision to reject its administrative action, thereby confirming that the company failed to maintain the requisite procedural interest. The dispute concerned a challenge to a ministry decision and a control record refusing a waiver of late payment penalties on salary tax arrears under Government Emergency Ordinance No. 163/2000; however, during the appellate proceedings, the ministry issued a subsequent agreement granting the requested waiver, which mooted the specific grievance. The court held that pursuant to Article 1 of Law No. 29/1990, the existence of a valid administrative interest is a prerequisite for exercising an action in administrative litigation, and since the company’s claim had been satisfied by the new ministerial act, the original action was effectively barred, resulting in the rejection of the appeal and the maintenance of the first-instance ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din O.U.G. nr. 163/2000, art. 1 din Legea nr. 29/1990; Administrative challenge to refusal of tax penalty waiver mooted by subsequent ministerial agreement lacking procedural interest: Astfel fiind, rezultă că recurenta-reclamantă nu se mai află în situația prevăzută de prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, cererea sa de acordare a facilității respective, fiindu-i satisfăcută ulterior, prin convenția încheiată cu emitentul actului administrativ atacat, Ministerul Finanțelor Publice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 136/F-C, pronunțată la data de 19 septembrie 2001 în dosarul nr. 4260/2001, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva Ministerului Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Vâlcea.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că urmare a cererii formulate de societatea comercială reclamantă, pentru rambursarea T.V.A., organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Vâlcea au constatat că aceasta nu poate beneficia de facilitatea de scutire la plată a majorărilor de întârziere prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000, pentru suma de 9.457.400.834 lei, reprezentând majorări de întârziere la impozitul pe salarii (procesul-verbal nr. 4184 din 12 martie 2001), măsură care a fost menținută de Ministerul Finanțelor Publice care, prin decizia nr. 993 din 29 iunie 2001, a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva procesului-verbal.
Motivând soluția de respingere a acțiunii, instanța de fond a reținut că societatea comercială nu îndeplinea condițiile cerute de art. 1 din O.U.G. nr. 163/2000, pentru a beneficia de facilitatea acordată de acest act normativ, de scutire la plată a majorărilor de întârziere.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, făcând confuzie între impozitul pe salarii și impozitul pe venituri din salarii, aplicând în mod greșit prevederile O.U.G. nr. 163/2000.
Ulterior, reclamanta a depus la dosar Convenția nr. 165 din 05 decembrie 2002, prin care Ministerul Finanțelor Publice i-a acordat scutirea la plată, a majorărilor de întârziere, în sumă totală de 16.851.352.083 lei, între care și majorările de întârziere la impozitul pe salarii, iar în concluziile scrise aceasta a cerut, în subsidiar, să se constate că astfel cauza a rămas fără obiect.
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin acțiunea formulată, SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea a cerut anularea deciziei nr. 993 din 29 iunie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, precum și a procesului-verbal nr. 4184 din 12 martie 2001, cap. III, prin care s-a constatat și menținut măsura neacordării scutirii la plată a majorărilor de întârziere la impozitul pe salarii, în sumă de 9.457.400.834 lei.
Ulterior, așa cum rezultă din Convenția nr. 165 din 5 decembrie 2002, Ministerul Finanțelor Publice a aprobat societății comerciale recurente, scutirea la plată a majorărilor de întârziere, în sumă totală de 16.851.352.083 lei, între care și majorările de întârziere la impozitul pe salarii din perioada 9 iunie 1999 – 12 aprilie 2001, recurenta precizând că astfel cauza a rămas fără obiect.
Astfel fiind, rezultă că recurenta-reclamantă nu se mai află în situația prevăzută de prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, cererea sa de acordare a facilității respective, fiindu-i satisfăcută ulterior, prin convenția încheiată cu emitentul actului administrativ atacat, Ministerul Finanțelor Publice.
În concluzie, reținând că recurenta-reclamantă, ca urmare a emiterii actului ulterior de către Ministerul Finanțelor Publice, nu mai justifică un interes procesual pentru exercitarea acțiunii, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii, este legală și temeinică, recursul de față urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.G. SA, împotriva sentinței civile nr. 136/F-C din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.