High-risk drug trafficking: rejection of claims for sub-minimum sentencing based on recidivism and lack of provable denunciation under Law No. 143/2000

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1266 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:

- B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 16 din aceeași lege, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3 februarie 2004 la zi.

- R.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3 februarie 2004, la zi.

- V.O., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3 februarie 2004, la zi.

- P.F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 250 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3 februarie 2004, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4,07 gr. heroină. S-a constatat că banii dobândiți de inculpați, respectiv sumele de 3.000.000 lei, 5.500.000 lei și 1000 dolari S.U.A., au fost puși la dispoziție de organele de poliție din fondul propriu și au fost ridicați de acestea, iar celelalte cantități de droguri comercializate de inculpați, de 0,266 gr., 0,106 gr. și 0,030 gr. au fost consumare în timpul analizei de laborator.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.F. a sumei de1.700.000 lei, a telefonului mobil și a unei cămăși.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 2 februarie 2004, în urma denunțului formulat de martorul E.G. în legătură cu faptul că inculpații B.M., R.N. și V.O. se ocupau cu vânzarea de heroină, organele de poliție au organizat o acțiune de prindere în flagrant a sus-numiților.

Denunțătorul a cumpărat, în aceeași zi, 3 doze de heroină cu suma de 1.000.000 lei de la inculpata B.M., 8 doze de heroină cu 2.000.000 lei de la inculpatul R.N. și o doză de heroină de la inculpatul V.O.

Recunoscând fapta săvârșită, inculpata B.M. a declarat că se aproviziona cu droguri de la inculpatul P.F.

În noaptea de 2 februarie 2004, inculpata B.M. a cumpărat de la acesta 5 doze de heroină cu suma de 5.500.000 lei.

În toate cazurile, sumele de bani necesare au fost puse la dispoziție de organele de poliție, fiind marcate cu praf galben fluorescent.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de consemnare a denunțurilor, procese verbale de constatare a infracțiunii de flagrant, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor S.N., P.D., E.G., P.V.A., P.C.C., declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1034 din 21 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, recursurile inculpaților, menținând starea de arest a acestora și deducând prevenția la zi.

Inculpații au fost obligați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal inculpații, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunțate pentru următoarele motive:

Inculpata B.M. a invocat dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei sub minimul legal prevăzut de lege prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

Inculpatul P.F. a invocat dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale.

Inculpații V.O. și R.N. au solicitat, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Temeiurile juridice ale recursurilor le constituie dispozițiile art. 3899 pct. 171 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2006, inculpata B.M. a declarat personal că își retrage recursul.

În conformitate cu dispozițiile art. 3854 alin. (2) teza a II-a și art. 369 C. proc. pen., instanța de judecată urmează să ia act de voința manifestă a părții de a-și retrage recursul declarat.

Recursul inculpatului P.F. este nefondat.

Instanța de fond a ținut seama de atitudinea sa procesuală sinceră, de cantitatea de drog comercializată, dar și de starea de recidivă postexecutorie în care a săvârșit inculpatul noua infracțiune, acesta fiind condamnat definitiv de mai multe ori pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, complicitate la infracțiunea de furt calificat, înșelăciune.

Cât privește susținerile acestuia că ar fi denunțat, la rândul său, alte persoane care se ocupă de traficul de droguri, aceste afirmații nu au suport doveditor, iar în fața instanței de recurs nu i se poate aplica inculpatului dispoziția de la art. 16 din Legea nr. 143/2000 de reducere a cuantumului pedepsei.

În consecință, constatând că în cauză s-au aplicat în mod just dispozițiile art. 72 C. pen., Curtea apreciază că pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei, aceasta trebuie menținută în natura și cuantumul său.

Cu privire la recursurile inculpaților V.O. și R.N., Curtea constată că sunt nefondate.

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.

Asupra inculpatului R.N. s-a găsit, cu ocazia percheziției efectuate, suma de 3.000.000 lei, bancnotele fiind marcate de organele de poliție cu praf fluorescent cu mențiunea „trafic drog”.

Inculpatul V.O. a recunoscut că i-a vândut heroină martorului E.G. și că atât el, cât și inculpatul R.N. se ocupă cu vânzarea de droguri.

Toate probele administrate în cauză dovedesc vinovăția celor doi inculpați, astfel că în cauză nu se impune achitarea acestora.

Cât privește individualizarea pedepselor, Curtea constată că instanțele de judecată au manifestat clemență față de inculpați, reținând în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., astfel că reducerea și mai accentuată a pedepselor nu este posibilă fără a afecta dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul preventiv-educativ al acestora.

În consecință, recursurile inculpaților P.F., V.O. și R.N. urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Durata arestului preventiv va fi dedusă pentru fiecare din acești inculpați de la 3 februarie 2004, la zi, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 38517 alin. (4) C. proc. pen.

Recurenții inculpați B.M., P.F., V.O. și R.N. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției, conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 1034/ A din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.F., V.O. și R.N. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților P.F., V.O. și R.N. durata arestării preventive de la 3 februarie 2004 la 12 aprilie 2006, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2006.