Pre-trial detention for recidivist offenses: maintenance justified by public order danger despite non-final conviction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant’s appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to maintain preventive detention and ordering the defendant to pay 120 RON in judicial costs, with 40 RON for the official counsel’s fee advanced by the Ministry of Justice. The case involved a challenge to the continued pre-trial detention of an individual charged with aggravated robbery and qualified theft, who argued that the grounds for detention no longer existed. The court found the detention legally justified under Articles 3002 and 160b(3) of the Code of Criminal Procedure, as well as Article 5(1)(a) and (c) of the European Convention on Human Rights, citing the serious nature of the offenses (punishable by more than four years’ imprisonment), the defendant’s recidivist status, and the concrete danger to public order. A prior trial court conviction of nine years’ imprisonment, though not yet final, further supported the necessity of the restrictive measure.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 160 alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Pre-trial detention for recidivist offenses: maintenance justified by public order danger despite non-final conviction: Conform art. 160 alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4039/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat T.M., în baza 3002 și a art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul.
Recurentul a solicitat casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, susținând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat măsura preventivă.
Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 281/2003, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10. 2003), „În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b”.
Conform art. 160 alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. c) C. pen., precum și mai multe fapte de furt calificat, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul T.M. au fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 151 din 10 noiembrie 2005 a Tribunalului Călărași.
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului T.M. este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind recidivist.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a)) și c) C.A.D.O.L.F., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.M. va fi obligat la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Încheierii din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4039/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2006.