Second appeal in disturbance of possession dismissed as inadmissible; appellant ordered to pay judicial costs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the second appeal filed by the injured party, upholding the lower court's rejection of the appeal and ordering the appellant to pay 120 RON in judicial costs to the state. The dispute arose from a penal prosecution for the crime of disturbance of possession (Article 220 of the Penal Code), where the first-instance court acquitted the defendant for lack of physical occupation of the property; the injured party’s initial appeal was rejected by the Court of Appeal as late because the 10-day appeal period began at the public hearing rather than pronouncement. The decisive legal basis was the principle that crimes under Article 220 Penal Code fall within the category of offenses subject to only one level of appellate review under Article 279(2)(a) of the Code of Criminal Procedure, rendering any second appeal legally non-existent and inadmissible pursuant to Article 385(1)(a) and Article 192 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 220 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 279 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Second appeal in disturbance of possession dismissed as inadmissible; appellant ordered to pay judicial costs: The dispute arose from a penal prosecution for the crime of disturbance of possession (Article 220 of the Penal Code), where the first-instance court acquitted the defendant for lack of physical occupation of the property; the injured party’s initial appeal was rejected by the Court of Appeal as late because the 10-day appeal period began at the public hearing rather than pronouncement. The decisive legal basis was the principle that crimes under Article 220 Penal Code fall within the category of offenses subject to only one level of appellate review under Article 279(2)(a) of the Code of Criminal Procedure, rendering any second appeal legally non-existent and inadmissible pursuant to Article 385(1)(a) and Article 192 of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible because a second appeal is not a legally recognized remedy for this type of offense.
Procedural rule applied to impose judicial costs on the appellant due to procedural fault.
Full text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 415 din 1 iunie 2005 judecătoria Lugoj, l-a achitat pe inculpatul I.C.M. pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen., la plângerea prealabilă a părții vătămate F.G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul doar a sunat și a bătut la ușa imobilului, fără a pătrunde în imobil, astfel că nu a existat în fapt o ocupare totală sau parțială a acestuia și astfel nu există infracțiunea de tulburare de posesie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată F.G., însă Tribunalul Timiș, prin penală nr. 868 din 11 mai 2005 pronunțată în dosar nr. 7404/2005, a respins, ca tardiv, recursul, întrucât deși partea vătămată F.G. a fost prezentă la dezbaterea în fond a cauzei în fața primei instanțe, motiv pentru care termenul de recurs de 10 zile, prevăzut de lege, curgea de la pronunțare, aceasta a declarat recurs doar la data de 21 iulie 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată, invocând faptul că excepția tardivității recursului nu a fost invocată și rezolvată la primul termen de judecare a recursului, ci cauza s-a amânat atunci pentru un alt termen de judecată.
Examinând recursul declarat din oficiu, în baza înscrisurilor de la dosar, instanța îl constată inadmisibil, urmând să-l respingă în consecință, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., întrucât infracțiunea dedusă judecății, cea prevăzută de art. 220 C. pen., făcând parte din categoria infracțiunilor avute în vedere de art. 279 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și o asemenea judecată nu cunoaște decât o singură cale de atac împotriva hotărârii de fond pronunțate, respectiv cea a recursului. Cum Tribunalul Timiș a soluționat cauza ca instanță de recurs, un al doilea recurs în fața Curții de Apel Timișoara este inadmisibil. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
Astfel, s-a pronunțat Curtea de Apel Timișoara prin decizia penală nr. 33/ R din 12 ianuarie 2006 respectiv, respingându-se recursul declarat de partea vătămată F.G., ca inadmisibil, împotriva deciziei penale nr. 868/ R din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiș.
Partea vătămată, nemulțumită și de această hotărâre, a declarat prezentul recurs împotriva deciziei penale nr. 33/ R din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, nemotivat în scris și nici nu s-a prezentat pentru susținerea orală a acestuia.
Recursul de față, fiind un al 2-lea recurs, instituție de drept procesual penal, necunoscută și ne reglementată de legea în vigoare, va fi respins, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., partea vătămată recurentă fiind în culpă procesuală față de cele expuse, urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2006.