Convictions affirmed for railway track theft; confiscation and costs upheld on appeal

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 464 din 13 septembrie 2005, Tribunalul Prahova, secția penală, în baza art. 208 – art. 209 alin. (2) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpații:

- Z.M.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare,

- T.G., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că prejudiciul în sumă de 6.699.840 lei, produs părții vătămate Regionala C.F.R. București, secția L.4 Titu a fost recuperat integral, prin restituire.

S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 C. pen.

Instanța a reținut, în esență, că în noaptea de 1 aprilie 2004, după o înțelegere prealabilă, inculpații Z.M.V. și T.G. (care s-a sustras urmăririi penale) împreună cu învinuitul D.C. (în prezent dispărut), cu ajutorul unui aparat de sudură, au tăiat și sustras 24 metri de șină de cale ferată în valoare totală de 6.699.840 lei.

Prin decizia penală nr. 424 din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o în parte și, în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul Z.M.V. o butelie aragaz, un tub de oxigen, un aparat de sudură și un furtun de cauciuc, bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii și care se află în custodia numitului N.V.

Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații Z.M.V. și T.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii au fost avute în vedere de ambele instanțe, respectiv, s-a ținut seama de pericolul social al faptei de natură a pune în pericol traficul feroviar, de persoana inculpaților (ambii infractori recidiviști), precum și de cuantumul prejudiciului recuperat prin restituire, aplicându-li-se inculpaților pedeapsa prevăzută de minimul special (4 ani închisoare pentru Z.M.N.), ori apropiată de acest minim (4 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul T.G.).

Pedepsele au fost corect individualizate și sub aspectul modalității de executare (prin privare de libertate), neimpunându-se, în raport cu criteriile menționate, o altă modalitate de executare.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, constatând că pedepsele au fost bine individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.M.V. și T.G. împotriva deciziei penale nr. 424 din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2006.