Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1459/2006 AI generated

Organized human trafficking for prostitution: convictions upheld and appeals dismissed as unfounded.

Case Number Decizia nr. 1459/2006
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of six defendants, thereby upholding the appellate court’s convictions for organized human trafficking and proxenetic association, which reduced the initial first-instance sentences by correcting the legal qualification of the group formation offense from a continuous crime to a single act under Law 39/2003. The case involved an organized criminal network that lured Romanian women into Italy under false pretenses of restaurant employment, subsequently coercing them into street prostitution in the Faenza region to generate funds for the ringleader’s sex reassignment surgery; the defendants challenged the sufficiency of evidence regarding the existence of an organized group, the applicability of the newer anti-trafficking legislation to acts predating its entry into force, the validity of their summons, and the severity of the imposed prison terms and special confiscation orders. The Supreme Court affirmed the lower courts’ findings, ruling that the activity constituted a continuing organized crime subject to Law 39/2003 at the time of judgment, that the specific anti-trafficking statutes (Law 678/2001) derogated from general penal code provisions on proxenetism, and that the individualized penalties and confiscation of illicit proceeds were legally justified and proportionate, with the final operative order maintaining the appellate sentences and deducting pre-trial detention periods from the respective prison terms.

Legislator headnote

AI generated

art. 41 alin. (2) C. pen, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 35 alin. (3) C. pen, art. 71 C. pen, art. 64 C. pen, art. 350 C. proc. pen; Organized human trafficking for prostitution: convictions upheld and appeals dismissed as unfounded: The case involved an organized criminal network that lured Romanian women into Italy under false pretenses of restaurant employment, subsequently coercing them into street prostitution in the Faenza region to generate funds for the ringleader’s sex reassignment surgery; the defendants challenged the sufficiency of evidence regarding the existence of an organized group, the applicability of the newer anti-trafficking legislation to acts predating its entry into force, the validity of their summons, and the severity of the imposed prison terms and special confiscation orders. The Supreme Court affirmed the lower courts’ findings, ruling that the activity constituted a continuing organized crime subject to Law 39/2003 at the time of judgment, that the specific anti-trafficking statutes (Law 678/2001) derogated from general penal code provisions on proxenetism, and that the individualized penalties and confiscation of illicit proceeds were legally justified and proportionate, with the final operative order maintaining the appellate sentences and deducting pre-trial detention periods from the respective prison terms.

Keywords

AI generated
human trafficking organized crime criminal confiscation sentencing sufficiency of evidence e-justice

Cited Legislation

AI generated
art. 41 alin. (2) C. pen
678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.
art. 35 alin. (3) C. pen
b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și anume 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.
art. 71 C. pen
În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor tuturor inculpaților, M.L., N.A.G., H.C., C.I., P.N.A.
art. 64 C. pen
și G.D.O., le-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
art. 350 C. proc. pen
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar conform art.
art. 88 C. pen
pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar conform art. 88 C. pen., din pedepsele pe care urmează să le execute s-a dedus durata arestării preventive după cum urmează:
art. 260 alin. (1) C. pen
pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpata P.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii cauzei de nepedepsire, prevăzută de art.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Main ground for dismissing the appeals as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 3 martie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații:

M.L., la:

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și anume 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

N.A.G., la:

- 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și anume 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

H.C., C.I., P.N.A. și G.D.O., la:

- câte 7 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- câte 6 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca fiecare din cei trei inculpați mai sus menționați să execute pedeapsa cea mai grea și anume câte 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de câte un an închisoare, astfel că, în final, fiecare inculpat va executa câte 8 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor tuturor inculpaților, M.L., N.A.G., H.C., C.I., P.N.A. și G.D.O., le-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar conform art. 88 C. pen., din pedepsele pe care urmează să le execute s-a dedus durata arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpata M.L., de la 11 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpata N.A.G., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpatul H.C., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpata C.I., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpatul P.N.A. de la 10 iunie 2004, la zi.

A fost menținută măsura arestării preventive luată în lipsă față de inculpatul G.D.O., prin încheierea din 20 septembrie 2004.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpata P.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii cauzei de nepedepsire, prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpata M.L. a sumei de 173.550 Euro sau contravaloarea lor în lei, conform cursului de referință al B.N.R. la data efectuării plății, sumă obținută în urma săvârșirii infracțiunii din care au fost indisponibilizate următoarele sume:

- 3000 Euro la B.C.R. Galați pe numele C.T.D.;

- 7000 Euro la B.C.R. Galați pe numele C.S.D.;

- 50.000.000 lei la B.C.R. Galați pe numele C.I.;

- 3.500 dolari S.U.A. la B.I.Ț., sucursala Galați, pe numele M.V.

A fost menținută măsura asiguratorie a indisponibilizării unor sume de bani dispusă prin ordonanța nr. 743/P/2003 din 15 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

S-a reținut că numita C.T.C. a fost, până la data de 9 octombrie 2003, titulara contului la B.C.I.Ț., sucursala Galați, în valoare de 20.000 dolari S.U.A. și că măsura indisponibilizării sumei din acest cont, dispusă prin ordonanța nr. 743/P/2003 din 15 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a rămas fără obiect.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpata N.A.G. a sumei de 7.300 Euro sau contravaloarea în lei conform cursului de referință al B.N.R. la data efectuării plății, sumă obținută ca urmare a săvârșirii infracțiunii, indisponibilizată la B.C.R. Galați.

A fost menținută măsura asiguratorie cu privire la suma mai sus menționată.

S-a dispus ca onorariul de avocat, în sumă totală de 800.000 lei cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul H.C. să se avanseze către Baroul Galați din fondul Ministerului Justiției. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpații M.L., N.A.G., H.C., C.I., P.N.A. și G.D.O. au fost obligați să plătească statului suma de câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Inculpata P.C.A. a fost obligată să plătească statului suma de 6.500.000 lei cu același titlu, respectiv cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpata M.L. în anul 1994 a efectuat o primă etapă dintr-o operație de schimbare de sex, intenționând să devină din femeie, bărbat. Această intervenție s-a dovedit a fi foarte costisitoare, aproximativ 80.000 Euro și, pentru a obține acești bani, s-a hotărât să racoleze persoane de sex feminin, pe care să le oblige să practice prostituția în străinătate, respectiv, Italia.

În acest sens, inculpata și-a căutat mai mulți colaboratori în România, care să o ajute în activitatea infracțională, colaboratori care s-au constituit într-un grup infracțional, organizat, ce a funcționat o perioadă mai mare de timp și în care fiecare membru a efectuat activități bine stabilite, de racolare, transportare, transferare, cazare și primire a victimelor traficului de persoane. În acest grup existau persoane care asigurau obținerea pașapoartelor victimelor, după care acestea erau deplasate cu aceeași firmă de transport în Italia, unde erau preluate de alți membrii ai rețelei care le cazau, le duceau în stradă în vederea practicării prostituției, le verificau și supravegheau pe timpul desfășurării acestei activități.

Inițial, victimelor li se spunea că vor lucra într-un restaurant al cărui patron era M. (inculpata M.L.), iar când ajungeau în Italia li se dezvăluia adevăratul motiv al prezenței acolo, spunându-li-se că, dacă nu se conformează, trebuie să plătească sume mari de bani pentru a putea fi lăsate în libertate.

De asemenea, victimelor le erau luate pașapoartele, precum și banii obținuți din practicarea prostituției, aceștia ajungând, în principal la capul rețelei, inculpata M.L.

S-a mai reținut că, în această activitate infracțională, au fost antrenați și inculpații N.A.G., C.I., H.C., G.D.O. și P.N.A., iar inculpata P.C.A., fiind întrebată de împrejurările în care a ajuns și a practicat prostituția în Italia și despre contribuția concretă a inculpaților mai sus-menționați, a făcut afirmații mincinoase sau nu a spus tot ce știa despre aceste împrejurări.

În concret, faptele s-au derulat după cum urmează:

1. Inculpata M.L. o cunoaște de mai mult timp pe inculpata C.I. și, în cursul lunii august 2002, a vizitat-o de mai multe ori la locuința sa.

Inculpata C.I. este din municipiul Tecuci și locuiește în aceeași scară de bloc cu inculpatul H.C., fiind chiar prieteni.

Tot din municipiul Tecuci sunt și numitele D.S., P.G.M., P.A. și P.C. care au practicat prostituția în Italia.

Cu ocazia vizitelor făcute de inculpata M.L. la domiciliul inculpatei C.I., inculpatul H.C. a cunoscut-o și el pe M.L. Atât C.I. cât și H.C. aveau cunoștință de faptul că M.L. începuse o operație de schimbare de sex, intenționând să devină bărbat, cum și faptul că M.L. se folosea de numele M. în relațiile cu prietenii, atât pentru faptul că urmărea să-și definitiveze operația de schimbare de sex, cât și pentru faptul că avea deja înfățișare de bărbat.

În timpul discuțiilor purtate, inculpata M.L. i-a propus inculpatei C.I. să meargă în Italia pentru a practica prostituția, promițându-i că banii obținuți urmează să fie împărțiți pe jumătate. De asemenea, i-a mai spus că s-a căsătorit cu o fată G. care era deja în Italia, arătându-i o verighetă pe care o purta pe deget.

Conform înțelegerii, M.L. ar fi trebuit să fie ajutată să pornească activitatea infracțională, în Italia, de către vărul ei C., care se afla deja în această țară.

Inculpata C.I. a acceptat propunerea lui M.L. și, la data de 8 octombrie 2002, a plecat spre Italia cu avionul. Ajunsă la Milano inculpata C.I. a fost așteptată de C., care a condus-o până în localitatea Faienza, unde o aștepta inculpata N.A.G., despre care se spunea că ar fi soția lui M.L.

Inculpata N.A.G. a preluat-o pe C.I. și a cazat-o la un motel, unde era zilnic vizitată.

Inculpata N.A.G. a sfătuit-o cum să practice raporturi sexuale și despre modul în care să-și racoleze clienții, timp în care a aprovizionat-o cu alimente, până la venirea în Italia a inculpatei M.L.

După câteva zile de la sosirea lui C.I. în Italia a apărut și inculpata M.L. care o scotea pe cea dintâi, seara, pe străzile din localitatea Faienza, în vederea practicării prostituției și tot ea o lua dimineața și o ducea acasă, transportul fiind asigurat cu un autoturism Wolskvagen Golf de culoare roșie.

La sfârșitul lunii ianuarie 2003, inculpata C.I. s-a întors în România.

Cât timp a practicat prostituția în Italia, aproximativ 2 luni și jumătate, a obținut din această activitate suma totală de 30.000 Euro, după care a primit suma de 100 Euro și un pachet cu cafea.

2. În timp ce C.I. se afla în Italia au mai sosit 3 fete pentru a practica prostituția în favoarea inculpatelor M.L. și N.A.G. Cele trei persoane erau C.L., D.S. și C.A.

Numita C.L.N. se cunoștea de mult timp cu inculpata N.A.G. și cu mama acesteia, întrucât locuise în același cartier, iar fetele au copilărit împreună.

În luna septembrie 2002, C.L.N. a fost vizitată la locuința sa de mama inculpatei N.A.G., pe numele S.G.M. și de inculpata M.L. Mama G. a însoțit-o pe inculpata M.L. întrucât aceasta nu știa unde locuiește. Cu ocazia vizitei inculpata M.L. s-a recomandat cu numele de M. față de C.L. și a afirmat că este soțul G. Cu același prilej, inculpata M.L. i-a spus lui C.L. că N.A.G. lucrează la un bar în Italia și era nevoie de încă o colegă să o ajute.

În timpul discuției S.G.M. a plecat și a lăsat-o pe M.L. să discute cu C.L.N.

Pentru a fi mai convingătoare, inculpata M.L. a invitat-o pe C.L.N. să discute chiar ea cu inculpata N.A.G. De la un post telefonic public, N.A.G. a fost contactată și a discutat cu C.L.N., ocazie cu care cea dintâi i-a spus că lucrează în Italia la un bar, confirmându-i faptul că la acel bar ar mai fi nevoie de o fată.

În urma acestei discuții, C.L.N. a acceptat propunerea de a merge în Italia, hotărând în aceeași zi să se întâlnească cu M.L. pentru a afla mai multe detalii.

În aceeași zi, C.L.N. s-a întâlnit cu inculpata M.L. care era însoțită de inculpatul P.N.A.

Cu ocazia discuțiilor, s-a hotărât ca inculpatul P.N.A. să se ocupe de plecarea lui C.L.N. spre Italia.

După câteva zile, P.N.A. a mers la locuința lui C.L.N. pentru a o conduce la Serviciul pașapoarte, unde inculpatul s-a ocupat de achitarea tuturor taxelor necesare obținerii pașaportului. După câteva zile, C.L.N. a obținut pașaportul pe care i l-a dat lui P.N.A. pentru a o înscrie la Agenția de Turism T.F.

După aproximativ o săptămână, C.L.N. a plecat în Italia. Înainte de plecare, la microbuz au venit inculpatul P.N.A., însoțit de numitul C.P. care i-au adus pașaportul turistic și o sumă de bani de cheltuială.

C.L.N. a ajuns în Italia, la Veneția, unde a fost așteptată de inculpatele M.L. și N.A.G. care au transportat-o cu un autoturism Wolskvagen Golf de culoare roșie în localitatea Faienza. Pe timpul transportului cele două inculpate i-au spus lui C.L.N. că au adus-o în scopul de a practica prostituția.

Inculpata M.L. i-a luat pașaportul lui C.L.N. și a cazat-o la vila L.G., loc unde s-a întâlnit cu inculpata C.I. care i-a spus că și ea practică prostituția și că e alegerea ei să procedeze în acest mod pentru a obține venituri.

După ce a aflat că va practica prostituția, C.L.N. s-a considerat înșelată de inculpatele M.L. și N.A.G. pentru considerentul că nu i-au spus de la început adevărul. Fiind amenințată cu bătaia, C.L.N. nu a avut decât a se supune ordinelor inculpaților, fiind scoasă „la stradă” pentru a practica prostituția încă din prima noapte.

C.L.N. a practicat prostituția pentru inculpata M.L. timp de două săptămâni, obținând suma totală de 7.500 Euro, bani ce au fost însușiți de inculpată.

În timpul cât a practicat prostituția C.L.N. a fost vizitată de inculpata N.A.G. care locuia într-un alt imobil.

3. În luna noiembrie 2002, C.L.N. și inculpata C.I. au fost prinse de autoritățile italiene în timp ce practicau prostituția, fiind trimise în România.

Când au ajuns în România, inculpata C.I. a refuzat să meargă la locuința ei și a hotărât să stea o perioadă la C.L.N., urmărind să revină în Italia.

La C.L.N., inculpata C.I. a locuit aproximativ o săptămână, timp în care a fost ajutată de inculpatul G.D.O. să ajungă din nou în Italia.

La data de 15 noiembrie 2002, inculpata C.I. a ajuns din nou în Italia și a continuat să practice prostituția pentru inculpatele M.L. și N.A.G.

După ce C.I. a plecat în Italia, în luna noiembrie 2002, C.L.N. a fost vizitată de numita C.A., o prietenă mai veche, care nu avea locuință stabilă, întrucât concubinul ei era arestat pentru infracțiunea de omor.

C.L.N. a acceptat ca prietena ei să locuiască la ea o perioadă de timp, ocazie cu care i-a povestit cum a fost racolată și înșelată de inculpatele N.A.G. și M.L. și obligată să practice prostituția.

C.L.N. a vorbit despre M. ca fiind soțul G. neștiind că, în realitate, inculpata este femeie.

În perioada în care C.A. a locuit la C.L.N., aceasta din urmă a fost vizitată de inculpatul G.D.O., care, cu prilejul unei vizite, i-a propus să meargă în Italia pentru a practica prostituția.

Datorită situației familiale grea în care se afla C.A. a acceptat propunerea și în zilele următoare a părăsit locuința lui C.L.N. și împreună cu copilul au mers la locuința bunicii sale.

Între timp, inculpatul G.D.O. a ajutat-o pe C.A. să obțină un pașaport turistic în vederea plecării.

4. Tot în cursul lunii noiembrie 2002, inculpata M.L. l-a contactat telefonic, din Italia, pe inculpatul H.C. care, cu ocazia convorbirii, i-a cerut să-i caute fete care să lucreze în Italia, la bucătărie, într-un restaurant.

În urma discuțiilor purtate, H.C. a contactat-o pe D.S., pe care o cunoștea foarte bine, întrucât au fost amici. Inculpatul i-a propus lui D.S. să meargă în Italia la un văr al său M., care este căsătorit și este proprietarul unui restaurant la care avea nevoie de personal pentru bucătărie.

D.S. a acceptat propunerea și în zilele următoare a discutat telefonic cu inculpata M.L. care s-a recomandat cu numele de M. și care a confirmat cele spuse de inculpatul H.C. Inculpata M.L. a îndrumat-o pe D.S. să ia legătura cu inculpatul G.D.O. care o poate ajuta să obțină pașaportul turistic.

În zilele următoare, D.S. l-a sunat pe inculpatul G.D.O., după care s-au întâlnit la Serviciul Pașapoarte din cadrul Poliției Galați.

În curtea Serviciului de Pașapoarte, D.S. a cunoscut-o pe C.A. pe care tot inculpatul G.D.O. o ajuta să obțină un pașaport turistic.

Cu acel prilej, D.S. și C.A. au aflat că urmează să meargă împreună în Italia, însoțite de inculpatul G.D.O.

În jurul datei de 10 - 13 decembrie 2002, D.S. și C.A., însoțite de inculpatul G.D.O., au plecat spre Italia.

La plecare D.S. nu cunoștea faptul că mergea în Italia pentru a practica prostituția.

În Italia, la Veneția, cele două fete au fost așteptate de inculpata M.L., care le-a transportat, împreună și cu inculpatul G.D.O. cu un autoturism Wolksvagen Golf, de culoare roșie, în localitatea Faienza, unde D.S. și C.A. au fost cazate la vila L.G.

Pe timpul deplasării, inculpata M.L. i-a spus lui D.S. că nu va lucra într-un restaurant ci va practica prostituția în favoarea sa.

În primele zile D.S. nu a fost de acord să practice prostituția, exprimându-și dorința de a pleca, însă M. a spus că îi este datoare întrucât a plătit chirie în sumă de 3000 Euro, în avans, pentru ea.

În cele din urmă D.S. a acceptat să practice prostituția.

D.S. a observat că de organizarea activității se ocupau M., G.D.O. și uneori N.A.G. Primii doi o duceau cu autoturismul în stradă, o supravegheau și la ei ajungeau sumele de bani încasate.

D.S. s-a întâlnit cu inculpata C.I. pe care a întrebat-o de ce inculpatul H.C. a procedat în acest mod, la care C.I. i-a răspuns că inculpatul H.C. are o reputație proastă și că acesta a acționat în cunoștință de cauză.

Inculpata C.I. a arătat, între altele, că a fost pusă de M. să le învețe cum să racoleze clienți.

În timpul cât a stat în Italia, D.S. s-a întâlnit și cu inculpata N.A.G. care venea împreună cu M., acesta prezentând-o drept soția lui și a aflat că și aceasta practica prostituția dar în alte locuri.

Despre inculpata N.A.G., D.S. și C.A. au declarat că era coordonatoarea activității infracționale, alături de M.L. și atunci când aceasta din urmă lipsea, inculpata N.A.G. se ocupa de organizare și aprovizionare.

C.A. a practicat prostituția până la data de 20 ianuarie 2003 și a obținut din această activitate 10-12.000 Euro care erau luați fie de G.D.O., fie de M.L. Din acești bani C.A. a primit de la M. suma de 3.000.000 lei.

La data de 20 ianuarie 2003, C.A. a fost depistată de autoritățile italiene în timp ce practica prostituția, motiv pentru care a fost trimisă în România.

La câteva zile după ce a ajuns în România a fost contactată telefonic de N.A.G. care i-a promis că o va ajuta să revină în Italia.

La sfârșitul lunii ianuarie 2003, D.S. a fost depistată și ea de autoritățile italiene și trimisă în România. În aceeași zi, inculpata M.L. a aflat și a rugat-o pe nepoata sa C.T.C., să o aștepte pe D.S.

Când a ajuns în gara din Galați, D.S. a fost așteptată de C.T.C. care a condus-o la hotelul S. din Galați, unde a cazat-o, contravaloarea cazării fiind suportată de C.T.C.

La data de 28 ianuarie 2003, a venit în România și inculpata M.L. care a luat-o pe D.S. de la hotel și a cazat-o o noapte la locuința sa din comuna Pechea. Inculpata M.L. era însoțită de inculpata C.I.

În zilele următoare, D.S. a plecat din nou spre Italia, de această dată însoțită de numita M.M. care urma să practice și ea prostituția pentru M.L. Cele două au fost conduse la mijlocul de transport de M.L. (M.) care a mai rămas câteva zile în România.

În Italia, D.S. și M.M. au fost așteptate, în Bologna, de către inculpații N.A.G. și G.D.O. care le-au transportat în localitatea Faienza. În aceeași seară, inculpatul G.D.O. le-a scos în stradă pentru practicarea prostituției.

La sfârșitul lunii februarie 2003, a venit în Italia și inculpatul P.N.A. care a început să le scoată pe fete în stradă, să le supravegheze și să le transporte a doua zi de dimineață la locul de cazare. Inculpatul făcea acest lucru împreună cu inculpații M.L. și G.D.O.

După revenire, D.L. a încercat să scape, însă despre sosirea ei a aflat M. care a exercitat asupra ei acte de violență, au urcat-o într-o mașină în care mai erau C.I. și N.A.G., au mers un timp și au amenințat-o că o va lega în pădure unde o va lăsa să o mănânce șerpii.

M. l-a sunat pe H.C., iar D.S. a auzit când acesta îi spunea lui M. să scape de ea.

La mijlocul lunii martie 2003, D.S. a fost prinsă din nou de autoritățile italiene și trimisă în România.

În prima perioadă, D.S. a practicat prostituția timp de o lună și jumătate și a precizat că a câștigat aproximativ 30.000 Euro, bani care ajungeau la M. Ulterior aceasta a precizat că suma ar fi mai mică, respectiv 8000 Euro.

În cea de a doua perioadă, D.S. a practicat prostituția aproximativ o lună de zile, inițial afirmând că a câștigat suma de 18.000 Euro, după care a revenit și arătat că suma reală ar fi de 10.000 Euro.

5. La data de 28 ianuarie 2003, inculpata M.L. a venit în România însoțită de inculpata C.I.

În aceeași perioadă, inculpatul H.C. a aflat că D.S. a practicat prostituția în Italia, motiv pentru care între el și M.L. a existat o discuție aprinsă, în care aceasta din urmă îi reproșa că D.S. refuză să iasă „la stradă” și vrea să plece în România.

Inculpatul H.C. o cunoștea de mai multă vreme pe A.M.A. din Tecuci, întrucât a fost colegă de serviciu cu sora sa.

Inculpatul a aflat că aceasta a rămas văduvă în urmă cu 9 ani și avea doi copii în întreținere. Profitând de starea sa financiară mai deosebită, inculpatul i-a propus să meargă în Italia, spunându-i că o va ajuta să lucreze la un văr de-al său pe nume M., care are un restaurant.

Discuția a avut loc spre sfârșitul lunii ianuarie 2003, prilej cu care inculpatul i-a spus că va lucra la acel restaurant și că vărul său M. va suporta toate cheltuielile legate de deplasarea sa în Italia. Pentru a fi cât mai convingător, inculpatul H.C. i-a spus lui A.M.A. că prietena ei I. este în Italia și lucrează la același restaurant, urmând să vină în România în câteva zile.

La data de 28 ianuarie 2003, C.I. a venit în România împreună cu M.L.

În România, M.L. a mers, împreună cu inculpații H.C. și C.I. la locul de muncă al numitei A.M., căreia inculpata M.L. i-a confirmat cele spuse anterior de inculpatul H.C.

În perioada următoare, A.M. a fost vizitată de inculpații H.C. și C.I. la domiciliul ei, ocazie cu care cei doi i-au întărit convingerea că va lucra în Italia la un restaurant, la bucătărie.

În ziua de 7 februarie 2003, A.M. urma să plece din Tecuci spre Italia. De la Tecuci, A.M. a fost condusă la Galați, de inculpata C.I. La Galați, A.M. s-a întâlnit cu M. și s-au îmbarcat amândoi într-un microbuz aparținând firmei T.F., care mergea în Italia.

În drum spre Italia M. i-a spus lui A.M. că nu va lucra la nici un restaurant, ci va practica prostituția în folosul său, moment în care aceasta a început să plângă. Cu acel prilej, M. i-a spus că inculpații H.C. și C.I. au dus-o în eroare, aceștia cunoscând ce avea să facă ea în Italia.

În Italia au ajuns în localitatea Bologna unde au fost așteptați de inculpata N.A.G. care i-a transportat pe cei doi în localitatea Faienza, cu cazare în vila L.G.

În momentul în care a ajuns în Italia lui A.M. i-a fost luat pașaportul de către M.

În camera de motel, A.M. le-a cunoscut pe numitele D.S. și M.M., care i-au spus că au fost racolate de S. și C.

Despre N.A.G., A.M. a aflat că este soția lui M. și că după felul cum se purta a tras concluzia că el era cel ce se ocupa cu plasarea fetelor în Italia, dar și de aprovizionare.

Tot în acel motel, A.M. l-a cunoscut și pe inculpatul G.D.O. care o scotea în stradă, împreună cu celelalte fete, o aducea la motel dimineața și uneori îi lua banii.

A.M. a practicat prostituția până în jurul datei de 15 aprilie 2003 și a obținut din această activitate 20.000 Euro. Din acești bani, care ajungeau la M., acesta a trimis familiei 150-200 Euro.

În jurul datei de 15 aprilie 2003, A.M. a fost prinsă de organele de poliție italiene și trimisă în România.

6. În luna februarie 2003, după ce a ajuns în Italia, inculpata M.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul H.C. căruia i-a cerut să racoleze fete pe care să le trimită în Italia.

Împreună cu inculpata C.I., inculpatul a mai racolat încă trei persoane de sex feminin.

În acest scop, H.C. l-a contactat pe D.G. zis J., fratele numitei D.S., întrebându-l dacă nu mai cunoaște fete care doresc să muncească în Italia la M. la restaurant, întrucât mai sunt locuri de muncă.

Întrucât nu a putut vorbi cu sora sa D.S., D.G. nu avea cunoștință că aceasta practică prostituția și nici nu avea cunoștință cu ce se ocupă inculpații în realitate.

Fiind de bună credință, D.G. s-a hotărât să-i propună prietenei sale P.C.F. să meargă în Italia. Întrucât cei doi erau buni prieteni la acea dată, intenționând să se căsătorească, plecarea în Italia a lui P.C.F. era considerat un avantaj.

În același timp D.G. era prieten cu prietenul numitei P.G.M. din Tecuci, și a aflat că inculpatul H.C. ar avea un văr în Italia pe nume M., care ar avea un restaurant.

La rândul său, P.C.A., sora lui P.G.M. dorea să plece în străinătate pentru a munci. Ivindu-se această „oportunitate” cele două surori au dorit să afle mai multe detalii despre locul de muncă din Italia.

Ca urmare, în perioada ce a urmat, inculpatul H.C. a făcut mai multe vizite la locuința surorilor Popovici, însoțit fiind de prietena sa C.I.

După mai multe discuții, inculpații H.C. și C.I. le-a convins pe cele două surori, P., precum și pe P.C. să meargă în Italia, întrucât vor lucra la restaurant și nu vor avea probleme.

Pentru a fi și mai convingătoare, inculpata C.I. a ajutat-o pe P.C. să obțină pașaportul turistic.

În ziua de 5 martie 2003, inculpata P.A.C. și numitele P.G.M. și P.C. au plecat spre Italia cu o cursă a firmei T.F. din Galați, ajungând la Veneția unde au fost așteptate de inculpata M.L. care le-a transportat în regiunea Bologna, în localitatea Faienza, fiind cazate la același motel, L.G. Aici, noile venite le-au întâlnit pe D.S., A.M. și M.M.

La motel, inculpata M.L. le-a spus celor trei nou venite că nu vor lucra în restaurant și vor practica prostituția, împrejurare în care le-au fost luate pașapoartele, făcându-le cunoscut că îi sunt datoare pentru cheltuielile pe care aceasta le-a făcut cu venirea și cazarea lor în Italia.

Întrucât nu aveau bani și erau lipsite de orice ajutor, fiindu-le și teamă de reacția inculpatei M.L. care le-a amenințat, inculpata P.A. și numitele P.G.M. și P.C. au acceptat să practice prostituția.

În acea perioadă, P.G.M. și P.C. l-au cunoscut pe inculpatul P.N.A. care era prieten cu inculpata M.L.

Noile venite, în primele două săptămâni erau scoase „la stradă” noaptea de M. și P.N.A. (P. sau M.), ori numai de unul dintre ei, în tot acest timp fiind supravegheate îndeaproape de același P.N.A.

Între timp, în Italia a venit și inculpatul G.D.O. care, împreună cu M.L. le scotea „la stradă” pe P.A.C., P.G.M. și P.C. în vederea practicării prostituției, după care, dimineața, le transporta la locul de cazare unde le lua și banii.

P.G.M. a practicat prostituția aproximativ 4 luni de zile, respectiv până la data de 3 iulie 2003 când a fost prinsă de autoritățile italiene și trimisă în România, perioadă în care a câștigat aproximativ 30.000 Euro pe care i-a dat inculpatei M.L.. Din această sumă P.G.M. a primit, în mai multe rânduri, suma totală de 1.800 Euro.

P.C. a practicat prostituția până la data de 11 octombrie 2003, când, de asemenea, a fost prinsă de organele de poliție italiene, timp în care a obținut suma de 25.000 Euro din care nu a primit nimic.

Inculpata P.C.A. a practicat prostituția timp de 7 luni de zile în folosul inculpatei M.L., obținând în total suma de 70.000 Euro, întorcându-se în țară în luna octombrie 2003.

7. Numita M.M.M. o cunoștea de mai multă vreme pe inculpata P.C.A., întrucât au fost colege.

În luna ianuarie 2003, M.M.M. a aflat că P.C.A. urmează să plece în Italia, pentru a lucra împreună cu sora sa G.

În luna mai 2003, M.M.M. i-a solicitat numitei P.T. să-i dea numărul de telefon al inculpatei P.C.A. din Italia.

După ce a primit numărul de telefon, M.M.M. a contactat-o, telefonic, pe inculpata P.C.A., spunându-i că va veni în Italia.

Inculpata P.C.A. a fost de acord să o primească pe M.M.M.

La data de 26 iunie 2003, M.M.M. a plecat în Italia, în localitatea Bologna, unde a fost așteptată de inculpata P.C.A. care a dus-o în localitatea la Faienza, fiind cazată în același motel, unde erau cazate și P.G.M. și P.C. care i-au spus că practică prostituția.

M.M.M. a fost de acord să practice prostituția, astfel că la începutul lunii iulie 2003, a început să fie scoasă pe străzile din Faienza de către inculpatul G.D.O., alături de celelalte fete, cărora le lua banii.

M.M.M. a practicat prostituția, până la data de 11 octombrie 2003, obținând din această activitate aproximativ 4.700 Euro pe care i-a dat inculpatului G.D.O., de la care a primit suma de 2.000 Euro.

8. La sfârșitul anului 2002, numita Ț.M. s-a întâlnit în Galați cu numitul A.D.

Cei doi se cunoșteau de mai multă vreme fiind din aceeași localitate, județul Galați. Cu această ocazie A.D. i-a spus lui Ț.M. despre restaurantul pe care îl are M. în Italia și despre faptul că acesta are nevoie de personal.

La începutul anului 2003, A.D. și Ț.M. s-au întâlnit din nou, ocazie cu care Ț.M. s-a arătat interesată de informațiile primite, fiind de acord să meargă în Italia.

În perioada 6 - 9 mai 2003, Ț.M. a plecat în Italia ajungând la Bologna, unde a fost așteptată de inculpata M.L. care a condus-o până în localitatea Faienza și a cazat-o la vila L.G.

Pe drum, până la Faienza, inculpata M.L. i-a spus lui Ț.M. că urmează să practice prostituția pentru ea pe străzile din Faienza.

La locul de cazare, Ț.M. le-a cunoscut pe inculpata P.C.A. și numitele P.G.M. și P.C. care practicau prostituția.

Toate persoanele care practicau prostituția erau scoase „la stradă” de către inculpatul G.D.O. care le aducea înapoi dimineața.

Ț.M. a fost de acord să practice prostituția și a desfășurat această activitate până în luna august 2003 câștigând aproximativ 12.000 Euro, bani pe care i-a dat inculpatului G.D.O. și acesta inculpatei M.L.

Revenită în țară, Ț.M. i-a povestit surorii sale Ț.T.N. că a practicat prostituția pentru inculpata M.L. pe care o cunoștea sub numele de „Mario” și despre care avea convingerea că este bărbat.

Ț.T.N. s-a arătat interesată și ea de a merge în Italia și a practica prostituția.

În cursul lunii august 2003, inculpata M.L. a contactat-o telefonic, în țară, pe Ț.M. pentru a discuta detalii despre plecarea în Italia a celor două surori. Inculpata M.L. a ajutat-o pe Ț.T.N. să obțină pașaportul turistic prin intermediul lui V.M., cunoscut sub numele de F.

La data de 10 septembrie 2003, surorile Ț., M. și respectiv T.N. au plecat în Italia, la Bologna unde au fost așteptate de M. care le-a transportat cu autoturismul în localitatea Faienza și unde au fost cazate tot la vila L.G.

Ț.M. a practicat prostituția, până la data de 11 octombrie 2003, și a obținut din această activitate suma de 6.000 Euro care au ajuns la inculpatul G.D.O., primind în schimb suma de 10.000.000 lei.

T.T.N. a practicat prostituția, până la data de 11 octombrie 2003, obținând circa 14.000 Euro, sumă care a ajuns, inițial la inculpatul G.D.O. și, în final, la inculpata M.L.

La data de 11 octombrie 2003, se mai aflau în Italia și practicau prostituția inculpata P.A.C. și numitele P.C., M.M.M., Ț.M. și Ț.T.N., dată la care au fost luate de pe „stradă” de inculpatul G.D.O. și transportate la locul unde erau cazate. În timp ce coborau din mașina inculpatului, au apărut organele de poliție care l-au reținut pe inculpat.

Rămase singure, fetele au hotărât să se întoarcă în România. Între timp, în țară cercetările erau începute, o parte din membrii grupului infracțional erau prinși, iar alții se sustrăgeau de la urmărirea penală.

Inculpatul G.D.O. a fost arestat, la data de 11 ianuarie 2003, de către carabinierii din Faienza-Ravenna pentru complicitate la prostituție, fiind eliberat la data de 20 aprilie 2004, ca urmare a revocării mandatului de arestare preventivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O.

Inculpații au criticat hotărârea primei instanțe după cum urmează:

Inculpata M.L. referitor la:

- faptul că probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu probează existența unui grup infracțional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu erau aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., această infracțiune fiind o infracțiune continuă, neexistând posibilitatea unor acte succesive;

- faptele reținute în sarcina sa s-au consumat, conform actului de sesizare, până la 28 februarie 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, astfel că în această situație ar fi aplicabile prevederile art. 14 sau 15 din Legea nr. 678/2001;

- faptelor reținute în sarcina sa li s-a dat o greșită încadrare juridică, acestea putând fi încadrate, eventual, în infracțiunea de proxenetism, cu diferențiere față de fiecare din persoanele racolate în vederea practicării prostituției;

- suma confiscată este prea mare în raport cu sumele câștigate zilnic și plătite de către prostituate și că nu s-a avut în vedere cheltuielile necesare traiului zilnic;

- pedeapsa aplicată care este nejustificat de severă în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege și împrejurările comiterii faptelor, iar sporul aplicat este nejustificat de mare. Inculpata N.G.A. cu privire la:

- greșita reținere a faptului că a înlesnit, favorizat și tras foloase de pe urma practicării prostituției de către victime, această situație nefiind dovedită în mod cert, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.;

- faptul că organele de urmărire penală și instanța de fond nu au dovedit caracterul ilicit al sumei de 7.300 Euro găsită asupra sa și nici faptul că această sumă de bani provine din săvârșirea faptelor deduse judecății, motiv pentru care se impune înlăturarea măsurii confiscării acesteia;

- faptelor săvârșite li s-a dat o greșită încadrare juridică, putând fi încadrate cel mult în infracțiunea de proxenetism;

- pedeapsa aplicată pe care o consideră exagerată, în cauză impunându-se reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, astfel încât pedeapsa redozată, să se situeze la cuantumul executat de la data arestării preventive și până în prezent. Inculpatul P.N.A. cu privire la:

- faptul că probele administrate nu confirmă învinuirea ce i s-a adus, motiv pentru care se impune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.;

- greșita reținere că el este autorul faptelor, în realitate cel vinovat fiind numitul A.M., motiv pentru care, și în această situație, se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;

- în sarcina sa nu se poate reține decât cel mult, ajutorul dat numitei C.L.N., deci un singur act infracțional care ar putea fi încadrat în infracțiunea de proxenetism;

- pedeapsa aplicată este nejustificat de mare raportat la pedepsele aplicate celorlalți inculpați care au avut o activitate infracțională mai vastă, cum e cazul inculpatului G.D.O.;

- greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2), în realitate fapta întrunind, eventual, elementele infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001;

- nereținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei. Inculpatul H.C. cu privire la greșita apreciere a probelor în ceea ce privește activitatea infracțională, și omisiunea de a se reține în favoarea sa de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limitele prevăzute de lege. Inculpata C.I. cu privire la:

- faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.;

- nereținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, până la limita perioadei executată în arest preventiv. Inculpatul G.D.O. cu privire la:

- faptul că procedura de citare la instanța de fond a fost viciată atât cu privire la greșita sa citare la domiciliul din G. cât și a omisiunii citării și la reședința din Italia,

- împrejurarea că prima instanță nu a verificat regularitatea actului de sesizare și nu s-a pronunțat prin încheiere asupra acestui aspect, încălcare sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.;

- mandatul de arestare care a fost emis în lipsă în cursul urmăririi penale care nu a fost confirmat de către instanță, iar cel emis de instanță a fost dat cu încălcarea dispozițiilor legale;

- greșita încadrare a faptelor în art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 din Legea nr. 678/2001 întrucât, în realitate, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, motiv pentru care se impune achitarea sa;

- greșita încadrare juridică a faptelor în cele două infracțiuni, în realitate acestea putând fi încadrate în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.;

- omisiunea de a se reține în favoarea sa de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor care sunt exagerat de severe;

- modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că, după schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei;

- omisiunea de a se deduce din pedeapsă perioada octombrie 2003 – aprilie 2004 când a fost arestat în Italia pentru complicitate la prostituție, faptele fiind concurente cu cele deduse judecății în cauza de față.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 482/ A din 2 decembrie 2005, a admis apelurile declarate de inculpații M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O., în sensul că a desființat în parte hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale și rejudecând a decis:

- Schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în ce privesc pe inculpații M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O.

- Condamnarea inculpaților după cum urmează:

M.L., la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

N.A.G., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând să execute, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea și anume 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

P.N.A., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând să execute, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea și anume 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că în final, va executa pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

H.C. și C.I., la câte 5 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, urmând ca, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., fiecare din cei doi inculpați, să execute pedeapsa cea mai grea și anume câte 5 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

G.D.O., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, la 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea și anume 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe durata executării pedepselor, tuturor inculpaților, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., le-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpaților M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O., iar din pedepsele pe care aceștia urmează să le execute s-a dedus perioada arestării preventive după cum urmează:

- de la 7 octombrie 2003, la zi pentru inculpata N.A.G.;

- de la 11 octombrie 2003, la zi pentru inculpata M.L.;

- de la 10 iunie 2004, la zi, pentru inculpatul P.N.A.;

- de la 7 octombrie 2003, la zi, pentru inculpații H.C. și C.I. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și s-a hotărât ca cheltuielile judiciare să fie suportate de stat, iar suma de 1.200.000 lei rol (120 lei RON) reprezentând onorarii de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților H.C. și C.I. să fie avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat: Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, fiind confirmată situația de fapt avută în vedere la urmărirea penală, situație în care nu se poate vorbi de faptul că instanța de fond a copiat rechizitoriul, în cauză confirmându-se un adevăr juridic, spus cu aceleași cuvinte.

Cu toate acestea, arată instanța de apel, instanța de fond nu a avut în vedere suficient scopul educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv faptul că pedepse exagerat de mari nu pot contribui prin cuantumul lor la reeducarea și resocializarea individului, fiind menite a-l descuraja de la reeducare, aceasta ca urmare a faptului că nu au fost avute în vedere, în mod eficient criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., unul fiind participația penală efectivă a fiecăruia dintre inculpați la activitatea infracțională desfășurată, perioada de timp în care fiecare dintre inculpați a desfășurat activități infracționale concrete și ce anume activități a desfășurat.

Neprocedându-se în acest fel, a arătat instanța de apel, s-a ajuns ca inculpații care au desfășurat o activitate infracțională mai amplă, cum ar fi de exemplu inculpatul G.D.O. să primească o pedeapsă egală cu inculpații P.N.A. sau H.C. și C.I., care au desfășurat o activitate mai redusă ca întindere în timp.

Un alt aspect care comportă critici, a arătat instanța de apel, este cel al greșitei încadrări a activității de constituire în grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este decât o formă specific încriminată de legiuitor a infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen., și ca urmare, după constituirea grupului infracțional acesta rămâne perfect constituit până când își atinge scopul ilicit sau până când activitatea sa este stopată prin intervenția organelor în drept și tragerea la răspundere penală a celor vinovați, motiv pentru care în situații de genul celor din speță, prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., nu-și găsesc aplicația, deoarece, așa cum rezultă din probele administrate în cauză rezultă că toți inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat care a subzistat până la săvârșirea ultimului act care a intrat în scopul grupului, respectiv până în octombrie 2003.

Referitor la motivele suplimentare de apel invocate de către inculpați, instanța de apel a arătat că apelul inculpatei M.L. este fondat pentru greșita reținere de către instanța de fond, în mod concomitent a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 41 alin. (2) C. pen. și sub aspectul individualizării pedepsei potrivit art. 72 C. pen., restul motivelor dovedindu-se neîntemeiate deoarece:

- din probele administrate în cauză „rezultă că sunt întrunite prevederile art. 2 din Legea nr. 39/2003, de caracterul transnațional al faptelor, de persoanele implicate”, din probe rezultând că inculpata M.L., aflată în Italia, a avut ideea constituirii unei rețele de prostituție, cu fete aduse din România, în scopul obținerii de venituri necesare pentru o operație de schimbare de sex, scop în care, cu ajutorul inculpatei N.A.G., dar și a celorlalți inculpați a racolat diverse fete pe care le-a constrâns la practicarea prostituției, fără ca victimele să aibă cunoștință de activitatea pe care urma să o desfășoare, fiind induse în eroare cu promisiuni de genul că li se vor oferi locuri de muncă oneste.

În cauză nu se poate vorbi de existența infracțiunii de prostituție încriminată de art. 329 C. pen., deoarece faptele încriminate în Legea nr. 678/2001 privesc situații de cu totul altă natură, este o lege specială și ca urmare ori de câte ori sunt îndeplinite cerințele din textele încriminatorii, dispozițiile acestei legi sunt aplicabile, prin derogare, de la legea generală care este din Codul penal.

În legătură cu infracțiunea încriminată în art. 12 din Legea nr. 678/2001 este de reținut, arată instanța de apel, faptul că aceasta are un caracter mai larg, transfrontalier față de art. 329 C. pen., care se referă numai la situații și fapte comise exclusiv în România;

- în cauză nu există nici un dubiu că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 39/2003, intrate în vigoare la 28 februarie 2003, deoarece art. 7 din această lege, este o reluare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 678/2001 abrogat și care se referă la aceleași situații, iar activitatea infracțională a inculpaților M.L. și G.D.O. s-a prelungit până în octombrie 2003, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, ceea ce face incidentă aplicarea dispozițiilor acestei legi, existentă la data încetării activității infracționale;

- privitor la suma de bani confiscată de la inculpata M.L., s-a arătat că aceasta a fost corect stabilită, avându-se în vedere declarațiile prostituatelor audiate în cauză și a declarațiilor rudelor acestei inculpate, în contul cărora s-au găsit sume de bani nejustificat de mari, despre care au arătat că provin din sume de bani remise de M.L. din Italia.

Cu privire la apelul declarat de inculpata N.G.A. s-a arătat că este fondat sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., față de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a individualizării pedepsei, având în vedere că din probele de la dosar rezultă că aceasta a muncit în calitate de bucătar la un restaurant, prostituția practicând-o în interes propriu, și a avut un comportament mai uman și mai decent față de victimele prostituate, în sensul că le-a învățat cum să evite să fie agresate de ceilalți inculpați, cum să racoleze clienți, cum să se protejeze sexual și să nu practice relații sexuale nefirești, aspecte de care se va ține seama la individualizarea pedepselor fără ca acestea să fie reținute cu titlu de circumstanțe atenuante, și deci aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Celelalte motive invocate, arată instanța de apel, de numita inculpată sunt nefondate deoarece din probele administrate în cauză rezultă în mod cert implicarea sa în activitatea infracțională a grupului, în acest sens fiind ilustrativ faptul că ea era cunoscută drept soția inculpatului M. și contribuia activ la sprijinirea „soțului ei”, cunoscând natura activității.

Pe de altă parte, s-a mai arătat, că aceasta fiind singura care având în vedere natura relațiilor dintre soți, putea să realizeze că inculpata M.L. nu este bărbat ci femeie, că este implicată într-o operație de schimbare de sex și să își ridice probleme cu privire la proveniența banilor pe care inculpata M.L. îi aduna în vederea definitivării operației de schimbare de sex.

Nu este de neglijat nici faptul că ea a contribuit efectiv la desfășurarea activității infracționale ocupându-se de procurarea de alimente și îmbrăcăminte pentru prostituate, precum și de racolarea de clienți pentru acestea.

Referitor la critica privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., s-a arătat că este nefondată din aceleași considerente expuse cu privire la aceeași cerere formulată de inculpata M.L.

Cu privire la critica privind măsura confiscării speciale a sumei de 7.300 Euro de la inculpata N.A.G. s-a arătat că din probele administrate rezultă că organele de urmărire penală au dovedit, până la un nivel rezonabil, că există indicii și probe temeinice că acești bani provin din săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, iar în apărare inculpata nu a produs probe care să răstoarne această prezumție și să dovedească caracterul licit al acestora.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul P.N.A. s-a arătat că este fondat numai în ce privește greșita reținere a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., față de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și greșita individualizare a pedepsei aplicată, restul motivelor invocate dovedindu-se a fi neîntemeiate și înlăturate deoarece:

- deși acesta a recunoscut că a săvârșit un singur act de trafic de persoane, în ceea ce privește pe numita C.L.N., din probele de la dosar s-a dovedit participarea sa și la alte acte de asemenea natură, încercând în mod nejustificat să culpabilizeze o altă persoană, pe nume A.M., susținând că a fost confundat cu acesta, de către numitele P.C., D.S. și P.A.

Pentru a lămuri acest aspect s-a procedat la audierea lui A.M., ocazie cu care susținerile inculpatului au fost infirmate, dovedindu-se că acesta nu a participat în nici un fel la activitatea infracțională din cauza de față și nici trăsăturile fizice ale unuia nu seamănă cu ale celuilalt.

Inculpatul s-a folosit de acest tertip, susține instanța și pentru motivul că se afla în dușmănie cu familia numitului A.M.

Cu privire la revenirea în instanță a martorilor P.C., D.S. și P.A., când au negat că l-ar cunoaște pe inculpatul P.N.A. ca fiind cel ce s-a ocupat de activitatea infracțională s-a arătat că aceștia nu au adus elemente care să contrazică cele susținute anterior cu privire la acest aspect;

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., s-a făcut trimitere la considerentele arătate cu privire la același aspect vizat în apelurile declarate de inculpații M.L. și N.A.G. Referitor la apelul declarat de inculpatul H.C. s-a arătat că este fondat numai în ce privește greșita reținere a prevederilor atrt.41 alin. (2) C. pen., la art. 7 din Legea nr. 39/2003 și la individualizarea pedepsei, având în vedere că acesta a avut cea mai redusă activitate infracțională alături de inculpata C.I.

În ce privește critica referitoare la neacordarea de circumstanțe atenuante se dovedește neîntemeiată față de natura infracțiunilor săvârșite, de agresivitatea acestora și de întinderea lor în timp.

Cu privire la apelul inculpatei C.I. s-a arătat că este fondat, pentru aceleași motive arătate și la apelurile celorlalți inculpați, și anume greșita reținere a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., la art. 7 din Legea nr. 39/2003 și la individualizarea pedepsei care este prea severă, restul criticilor fiind nefondate deoarece:

- recunoscând săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în mod implicit a recunoscut și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 care constituie infracțiunea scop pentru grupul constituit;

- schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 239 C. pen., nu se impune pentru considerentele arătate la critica care are același obiect, formulată și de ceilalți inculpați;

- acordarea de circumstanțe atenuante nu se justifică față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite. Referitor la apelul declarat de inculpatul G.D.O. s-a arătat că este fondat numai în ce privește greșita reținere a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, motiv analizat cu ocazia criticilor de aceeași natură invocate și de inculpații de mai înainte. Cu privire la celelalte motive s-a arătat că sunt nefondate deoarece:

- motivul vizând nelegala citare în Galați, str. Brăilei nr. 217,, în loc de Galați str. Brăilei nr. 216, cum figura în evidența Poliției municipiului Galați – B.E.P. se dovedește nefondat, deoarece la dosarul cauzei se află atașat dosarul nr. 131/2005 al Curții de Apel Galați având ca obiect recursul declarat de acest inculpat prin apărător ales împotriva încheierii de ședință din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Galați, prin care s-a dispus arestarea preventivă, unde, pe citația emisă cu acest prilej, adresa este Galați, str. Brăilei nr. 216, cu mențiunea că factorul poștal a făcut precizarea că adresa este incorectă, cea reală fiind Galați, str. Brăilei nr. 217, la aceasta din urmă adresă îndeplinindu-se procedura ulterior.

Cu privire la necitarea sa în Italia s-a arătat că nu poate fi primită deoarece, inculpatul nu era rezident legal în sensul legislației române, deci nu figura cu domiciliul în Italia, astfel că în mod justificat a fost citat la adresa cunoscută în țară, sau prin afișare atunci când s-a constatat că acesta se sustrage de la urmărirea penală și judecată;

- cu privire la nulitatea absolută a cercetării judecătorești s-a arătat că în cauză nu se constată existența unei încheieri de ședință prin care instanța de fond să constate neregularitatea actului de sesizare care ar fi impus într-adevăr, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, motiv pentru care nu poate fi primită;

- privitor la mandatul de arestare în lipsă, dat în cursul urmăririi penale, s-a arătat că se constată că acesta nu a fost pus în executare, iar prin faptul că nu a fost confirmat de către instanță acesta și-a încetat efectele de drept;

- cu privire la mandatul de arestare preventivă emis de instanță, la data de 20 septembrie 2004, s-a arătat că se constată că a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, având în vedere probele de la dosar, natura infracțiunilor și faptul că s-a sustras și se sustrage în continuare de la urmărire și judecată;

- cu privire la achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată s-a arătat că probele administrate dovedesc vinovăția sa și activitatea infracțională desfășurată;

- referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 26 raportat la art. 329 C. pen., s-a arătat că nu este fondată, această critică fiind analizată și în cadrul celorlalte apeluri, considerentele acolo arătate fiind valabile și în acest caz;

- cu privire la individualizarea pedepsei și la acordarea de circumstanțe atenuante s-a arătat că aceste critici se dovedesc nefondate, având în vedere că acesta s-a sustras urmăririi penale și judecății, este căutat de Biroul Interpol – Italia pentru fapte de același gen, față de natura faptelor săvârșite, pericolul social al acestora și de perioada îndelungată de timp în care și-a desfășurat activitatea infracțională;

- cu privire la nededucerea din pedeapsa aplicată a perioadei cuprinsă între octombrie 2003 – aprilie 2004 când a fost arestat în Italia pentru complicitate la prostituție, pe considerentul că faptele ar fi concurente, s-a arătat că este nefondată întrucât nu exista vreo hotărâre judecătorească definitivă din care să rezulte că ar fi fost condamnat pe teritoriul Italiei pentru fapte asemănătoare, după cum nu exista nici o cerere din partea Statului Italian, în sensul Legii nr. 302/2004 privind recunoașterea de către Statul Român a acestei pedepse aplicată în Italia.

Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de inculpații M.L., C.I., N.A.G., P.N.A., H.C. și G.D.O.

Inculpații au criticat decizia instanței de apel după cum urmează:

Inculpata M.L., cu privire la:

- greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece, pe de o parte, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte, în cauză neexistând dovezi că inculpații s-au constituit într-un grup organizat astfel cum o cere legea iar, pe de altă parte, la data când se pretinde că a avut loc constituirea grupului, Legea nr. 39/2003 nu era adoptată și deci dispozițiile ei nu puteau fi aplicate unor situații anterioare, motiv pentru care se impune achitarea cu atât mai mult cu cât instanța de apel nu a dat un răspuns acestei critici, situație în care se impune, în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare;

- greșit s-a respins critica prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.;

- nu s-a dovedit faptul că inculpata s-ar fi ocupat cu racolarea victimelor prin inducere în eroare și obligarea lor la practicarea prostituției, în scopul obținerii de foloase materiale, fapt ce face inoperante dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar soluția firească ce se impune este achitarea și pentru această infracțiune;

- nu s-a dat un răspuns plauzibil și documentat criticii privind măsura confiscării speciale în sensul că nu s-a stabilit cu certitudine întinderea sumei pretins a fi fost obținută de la persoanele ce ar fi fost obligate să practice prostituția, în realitate suma fiind mult mai mică și aceasta în cazul în care s-ar stabili vinovăția sa pentru faptele imputate;

- pedepsele, chiar redozate de către instanța de apel, în sensul că au fost reduse, sunt exagerat de mari, la dozarea acestora neținându-se seama de aspecte ce circumstanțiază pozitiv persoana sa, în sensul că este tânără, are 30 de ani, nu are antecedente penale, până la data arestării a desfășurat o activitate onestă în Italia, s-a prezentat de bunăvoie în România la organul de urmărire penală și a avut o poziție procesuală corectă pe tot parcursul procesului penal. În principal, a solicitat a se dispune achitarea pentru faptele imputate întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, iar în subsidiar trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a răspunde la toate criticile formulate, iar în cazul în care nu se vor primi aceste critici să se reducă pedepsele aplicate ce are de executat care sunt prea severe.

Inculpatul P.N.A. cu privire la:

- greșit s-a reținut participarea sa la săvârșirea faptelor imputate și deci în mod nejustificat a fost condamnat. Instanțele de fond și apel nu au ținut seama de apărările sale și nici nu i-a admis alte probe pentru a-și dovedi nevinovăția, iar materialul probator de la dosar este insuficient, iar cel care există a fost interpretat restrictiv, în defavoarea sa, motiv pentru care se impune achitarea;

- instanțele nu au ținut seama de apărările sale conform cărora nu a avut nici o legătură cu grupul infracțional, iar așa-zisul ajutor dat inculpatei M.L. nu era decât oferirea unor servicii pentru o datorie ce o avea față de aceasta, fără însă să cunoască activitatea infracțională desfășurată de aceasta în Italia;

- în cauză nu au fost administrate suficiente probe care să dovedească, fără dubiu, vinovăția sa, motiv pentru care se impune casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea completării materialului probator;

- în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicată, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, astfel încât pedepsele ce i se vor aplica, să se situeze sub limita minimă a textelor de lege încriminatoare, existând suficiente temeiuri că reeducarea sa se poate realiza prin executarea unei pedepse minime.

- Inculpații N.A.G.,H.C. și C.I. prin motive comune de casare au criticat decizia instanței de apel, în principal cu privire la greșita lor condamnare pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, solicitând a se dispune achitarea, întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele textelor de lege menționate iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră exagerat de severe în raport cu contribuția redusă avută la săvârșirea faptelor, dar și a datelor ce caracterizează persoana lor, în sensul că sunt tineri și nu au antecedente penale.

S-a precizat că acești inculpați și-au însușit criticile formulate și de inculpații M.L. și P.N.A.

Inculpatul G.D.O. cu privire la judecata sa fără a fi îndeplinită în mod legal procedura de citare, deoarece adresa la care a fost citat, în Galați, str. Brăilei nr. 216, nu este cea reală, adresa corectă fiind Galați, str. Brăilei nr. 217, situație în care se impune casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât i s-a încălcat un drept esențial, dreptul la apărare, care este sancționat cu nulitate absolută;

- instanța nu a verificat regularitatea actului de sesizare care nu a fost întocmit potrivit legii, ocazie cu care trebuia să se analizeze temeinicia și legalitatea mandatelor de arestare preventivă, motiv pentru care se impune restituirea cauzei la organul de urmărire penală și refacerea acestuia;

- mandatul de arestare preventivă a fost emis în lipsă și cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât nu s-a ținut seama de faptul că adresa pentru care a fost întocmit nu era cea reală, așa cum s-a arătat mai sus (prima critică);

- pedepsele aplicate și pedeapsa de executat care sunt prea severe, ținând seama de faptul că instanța de apel a redus pedepsele aplicate tuturor celorlalți inculpați, el fiind singurul care nu a beneficiat de acest lucru, fiind discriminat în raport cu celelalte persoane condamnate în cauză, pentru fapte similare cu ale sale. Recursurile declarate de inculpații M.L., C.I., N.A.G., P.N.A., H.C. și G.D.O. sunt nefondate.

După cum este lesne de observat, inculpații au reiterat ca motive de recurs criticile invocate și la judecata în apel, susținând că la unele dintre acestea nu s-a răspuns, ori nu s-a răspuns convingător, solicitând, în principal, achitarea pentru faptele imputate, casarea hotărârii instanței de apel și rejudecarea cauzei, ori casarea ambelor hotărâri și trimiterea dosarului la procuror ori prima instanță în vederea completării materialului probator și, în subsidiar, reducerea pedepselor prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Verificând legalitatea și temeinicia acestor motive de casare, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate.

Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, având la bază amplul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, făcând trimitere expresă ori de câte ori era nevoie la probele aduse în sprijinul punctului de vedere exprimat.

În ce privește probele existente la dosar se constată că dovedesc, fără dubiu, vinovăția inculpaților, atât în ce privește constituirea în grup organizat pentru săvârșirea de fapte penale, cât și comiterea infracțiunii încriminată de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Rezultă că în mod corect și bine argumentat instanța de apel a respins critica inculpaților potrivit căreia în cauză nu ar fi fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât la data săvârșirii faptelor nu era în vigoare.

Sub acest aspect corect a reținut instanța de apel că activitatea de constituire în grup organizat era pedepsită și la data începerii acțiunii infracționale prin art. 14 din Legea nr. 678/2001, incriminare care a fost preluată de Legea nr. 39/2003, aplicabilă la data judecății fără ca în cauză să se impună aplicarea art. 13 C. pen.

Prin urmare, instanța a dat răspuns acestei critici, și dacă nu este împărtășită de către inculpați nu înseamnă că nu a fost tratată corespunzător.

Instanțele au apreciat corect și asupra sumelor de bani confiscate acestora rezultând, fără echivoc și apreciate în limite rezonabile, din declarațiile persoanelor care au fost obligate să practice prostituția și cărora li se luau banii primiți în schimbul acestei activități.

De altfel, inculpații care au formulat această critică nu au adus în discuție alte împrejurări sau dovezi din care să rezulte altă situație de fapt.

Din motivarea instanței de apel, redată pe larg în prezenta decizie, rezultă că aceasta a răspuns la toate criticile formulate de inculpați, motivarea referindu-se la fiecare dintre ei și la fiecare critică formulată.

Faptul că unele din critici erau invocate de toți inculpații, era firesc ca instanța de apel să nu mai reia argumentele aduse anterior și să facă trimitere la ele, aceasta neînsemnând că nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde, ori că motivarea este defectuoasă ori inexistentă.

În ce privește critica privind greșita individualizare a pedepselor ori nereținerea de circumstanțe atenuante invocate de toți inculpații se constată că nu pot fi primite. În cauză s-a dat eficiența cuvenită criteriilor arătate în art. 72 C. pen., apreciindu-se corect atât cu privire la pericolul social al faptelor imputate, contribuția și rolul avut de fiecare inculpat în desfășurarea activității infracționale, dar și datele ce caracterizează persoana acestora cum sunt faptul că sunt tineri și nu au antecedente penale.

Pedepsele aplicate în aceste condiții se constată că au fost just individualizate iar executarea lor în limitele și modalitatea stabilite de instanța de apel, sunt în măsură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

Diferit, se mai constată că nici unul dintre inculpați, cu privire la motivele de casare invocate în prezenta cale de atac, nu au adus dovezi sau elemente noi care să contrazică ori să schimbe situația de fapt reținută, limitându-se doar la a-și manifesta nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a răspuns criticilor formulate cu care nu au fost de acord. Împrejurarea că instanța de apel nu a împărtășit punctul lor de vedere, nu înseamnă că aceasta a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică cum, nejustificat se susține.

Pentru considerentele ce preced unite cu cele ale instanțelor de fond și apel, pe care Înalta Curte și le însușește ca fiind conforme cu probele de la dosar la care, de altfel s-a și făcut trimitere expresă, ținând seama și de faptul că analizând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859 alin. (3) nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare urmează a se constata ca recursurile declarate de inculpații M.L., C.I., N.A.G., P.N.A., H.C. și G.D.O. sunt nefondate și a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. și G.D.O. împotriva deciziei penale nr. 482/ A din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive după cum urmează:

- de la 11 octombrie 2003, la 7 martire 2006 pentru inculpata M.L.;

- de la 7 octombrie 2003, la 7 martie 2006 pentru inculpații N.A.G., H.C. și C.I.;

- de la 10 iunie 2004, la 7 martie 2006 pentru inculpatul P.N.A. Obligă pe recurenții inculpați M.L. și P.N.A. la plata sumei de câte 120 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții inculpați N.A.G., H.C., C.I. și G.D.O., la plata cu același titlu, a sumei de câte 220 RON, fiecare, din care, suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2006.