Judicial liability for negligent service and the insufficiency of a final conviction as evidence of criminal negligence

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin rezoluția din 19 septembrie 2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 241/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători M.L.K. și T.L. de la Tribunalul Gorj, secția penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., reclamată de petentul G.N.

În esență, s-a reținut că petentul a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a intimatelor care se fac vinovate, în opinia sa, de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât, prin încălcarea din culpă a obligațiilor de serviciu, la 14 mai 2003 au pronunțat decizia penală nr. 351 reținând, în mod greșit, în sarcina lui infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. și ca o consecință, pedeapsa de 1.500.000 lei amendă penală.

Motivele invocate de petent în plângere împotriva celor două magistrate s-au constituit ca motive de recurs, hotărârea pronunțată de acestea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 1264/2003 a Curții de Apel Craiova.

Cum nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura existența infracțiunii de neglijență în serviciu reclamată de petent s-a dispus neînceperea urmăririi penale, invocându-se ca temei juridic prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În termen legal, petentul a formulat plângere potrivit art. 278 C. proc. pen., soluționată prin rezoluția din 7 octombrie 2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În acord cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere adresată instanței competente, Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința penală nr. 130 din 20 decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.N. împotriva rezoluției nr. 3845/II/2/2005 din 7 octombrie 2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a reținut că la pronunțarea acestei hotărâri au fost valorificate probele administrate în cauză care nu au confirmat existența unor indicii, în sensul că, intimatele au comis infracțiunile reclamate de petent.

În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul care a susținut că prin neglijența intimatelor a fost obligat la sume de bani nejustificate de actele aflate la dosar.

Critica formulată va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se, însă, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii prin menținerea rezoluțiilor atacate.

Hotărârea pronunțată de intimate, în calitate de judecători la Tribunalul Gorj, și care îl nemulțumește pe petent, a rămas definitivă prin folosirea căilor de atac prevăzute de lege, de către petent.

În această situație, actele premergătoare efectuate, în cauză, nu au confirmat existența unor indicii, în sensul că, intimatele au comis faptele penale reclamate.

Împrejurarea că împotriva petentului s-a pronunțat o soluție de condamnare nu echivalează cu comiterea unor fapte penale de magistrații ce au pronunțat-o, cu atât mai mult cu cât, petentul și-a putut valorifica apărările în cadrul căii de atac exercitată, ocazie cu care, hotărârea de condamnare a fost menținută, devenind definitivă.

Pe cale de consecință, critica formulată este nefondată și pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.N. împotriva sentinței penale nr. 130 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2006.