Robbery convictions upheld; appeals dismissed as unfounded, sentences affirmed.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1269/ F din 13 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, în dosarul nr. 432/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) cu art. 33 C. pen. (2 infracțiuni), cu art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. la 9 ani închisoare (2 pedepse), cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. (art. 33 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 9 ani, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.).

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 20 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., și art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) cu art. 33 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. (2 pedepse), cu aplicarea art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 29 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Tot prin sentința menționată, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b), cu art. 33 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.A. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64, cu art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 33 și 34 C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare, de 5 ani cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 29 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 116 C. pen., li s-au interzis inculpaților șederea în municipiul București, pentru 3 ani după executarea pedepsei.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, bunurile fiind restituite.

A fost obligat fiecare inculpat, în baza art. 191 C. proc. pen., la câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 20 iunie 2005, ora 13,30, după o prealabilă înțelegere cei trei inculpați au ales cele două părți vătămate, le-au acostat, i-au împins în boscheți și în urma loviturilor de pumni cu picioarele și cu un cuțit, au deposedat pe cele două părți vătămate, de bunurile ce le aveau asupra lor, două telefoane, un lanț de aur, un aparat foto, suma de 150.000 lei.

În urma țipetelor părților vătămate, martorii din parcul IOR au alertat gardienii, au reușit să prindă pe unul din cei trei, inculpatul B.I., la care au găsit o parte din bunuri ce au fost restituite părților vătămate.

Sentința a fost apelată de către inculpați, care au solicitat redozarea pedepselor aplicate de prima instanță apreciate prea mari, în raport cu situația de fapt și cu circumstanțele lor personale.

Prin decizia penală nr. 914/ A din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3661/M/2005 a fost admis apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 1269 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4324/2005, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani în două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru faptele deduse judecății.

A fost redus cuantumul pedepselor la câte 8 ani, pe care le-a contopit, inculpatul, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 116 C. pen.

A fost computată prevenția inculpatului de la 20 iunie 2005 la zi și i s-a menținut starea de arest preventiv.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

S-au respins, ca nefondate, apelurile coinculpaților, fiind obligați la câte 200 lei RON, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei RON, onorariul avocatului din oficiu.

S-a dedus prevenția coinculpaților apelanți de la 29 iunie 2005 la zi, fiindu-le menținută arestarea preventivă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în ceea cei privește pe apelanții inculpați I.A. și C.M.A., că prima instanță a făcut în favoarea lor, aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., coborându-le astfel pedeapsa, conform dispozițiilor art. 76 C. pen., sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta dedusă judecății și în consecință nu se impune modificarea pedepselor dispus față de ei prin sentința apelată.

Referitor la apelantul inculpat B.I., curtea de apel a considerat, că, deși prima instanță a făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., conchizând just că acesta nu poate beneficia de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. și faptul că a fost cel care a exercitat violențele asupra părților vătămate, pot fi reduse pedepsele ce i-au fost aplicate, având în vedere atitudinea cooperantă a acestuia în proces.

Totodată, instanța de apel a constatat că aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen., nu se justifică de vreme ce inculpatul B.I. are domiciliul în București.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpații B.I., I.A. și C.M.A., fără, însă a arăta, în scris motivele.

Apărătorul inculpaților, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor și, în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate celor trei inculpați, urmând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpaților, respectiv că inculpatul B.I. a crescut într-un centru de copii, a recunoscut și regretat faptele comise, iar ceilalți inculpați I.A. și C.M.A. sunt tineri.

Examinând recursurile declarate de inculpații B.I., I.A. și C.M.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de apel, și-a însușit argumentele primei instanțe, cu privire la vinovăția celor trei inculpați în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților B.I., I.A. și C.M.A., care, după o înțelegere prealabilă, în ziua de 20 iunie 2005 au ales și acostat părțile vătămate F.A. și A.L.G., de a le deposeda de mai multe bunuri, într-un loc public, prin amenințarea cu un cuțit și exercitarea de violențe, lovirea cu pumnii și picioarele, întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului B.I., art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpaților I.A. și C.M.A.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, instanța de apel a făcut un examen propriu asupra adecvării cauzale, în mod concret, a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., pe care le-a evaluat diferențiat, în raport cu fiecare inculpat, considerând că în cazul inculpatului B.I. se impunea o mai largă relevanță a circumstanțelor personale ale inculpatului, în stabilirea cuantumului pedepselor, respectiv a atitudinii cooperante a inculpatului în proces, ceea ce a condus la diminuarea celui inițial, de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, iar referitor la ceilalți coinculpați I.A. și C.M.A., pedepsele rezultante dispuse, de câte 5 ani închisoare au reflectat nu numai criteriile impuse în art. 72 C. pen., dar și circumstanțele atenuante judiciare stipulate de art. 74 C. pen.

Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile recurenților inculpați B.I., I.A. și C.M.A. cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, având drept consecință reducerea acestora, prin acordarea unei mai largi eficiențe a circumstanțelor personale, deoarece în cauză, instanța de apel a făcut o analiză plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, care s-a concretizat, în funcție de persoana inculpaților, în stabilirea cuantumurilor diferențiate ale pedepselor aplicate.

Astfel, s-a ținut cont de proporționalitatea, pe de-o parte, între gravitatea faptelor săvârșite, conferită prin gradul de pericol social, circumstanțele reale efective, numărul de participanți, înțelegerea prealabilă în comiterea de infracțiuni, deposedarea de bunuri, având loc asupra a două părți vătămate, prin amenințarea și exercitarea de violențe și, pe de altă parte de, persoana fiecărui inculpat, reținându-se recunoașterea și regretul faptelor comise, atitudinea cooperantă a inculpatului B.I., pe parcursul procesului penal, dar și starea de recidivă postexecutorie a acestuia, ce a dovedit perseverență infracțională din partea inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale celorlalți inculpați I.A. și C.M.A.

Înalta Curte consideră că aspectelor personale, invocate, în recurs respectiv că inculpatul B.I. a crescut într-un centru de copii, iar coinculpații I.A. și C.M.A. sunt tineri nu li se poate da o mai mare relevanță, acestea fiind evaluate în ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților.

Așadar, în raport cu cele menționate, instanța de apel a apreciat corect că pedepsele aplicate inculpaților, respectiv cele rezultante de 8 ani închisoare pentru B.I. și de câte 5 ani închisoare, pentru coinculpații I.A. Și C.M.A., cu executare în regim de detenție, sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor, de exemplaritate și educative, în resocializarea pozitivă viitoare a inculpaților, prin îndreptarea atitudinii lor față de comiterea de infracțiuni, astfel că decizia pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, verificând hotărârea pronunțată în apel, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I., I.A. și C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 20 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul B.I. și de la 29 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru inculpații I.A. și C.M.A.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I., I.A. și C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 20 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul B.I. și de la 29 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru inculpații I.A. și C.M.A.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 220 RON (câte 2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2006.