Validity of shareholder meeting resolution under common law quorum rules following annulment of statutory provisions; director incompatibility and procedural nullity of late appeal

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 3003/ C din 14 iulie 2003 a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D. împotriva pârâtei S.I.F. T. SA și a mai admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul R.M.T., în sensul anulării hotărârii din 7 aprilie 2001 adoptată de A.G.A. S.I.F. T. SA.

S-a mai luat act de renunțarea la judecata cererii de către reclamanții B.C.A., G.S.C., M.A.E., S.I.A., S.A. și T.M.S.

Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 998/ R din 31 octombrie 2003 a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că prima instanță nu a administrat toate probele necesare din care să rezulte modul în care au votat cei 439 de acționari prezenți.

Rejudecând cauza în fond după casare, prin sentința civilă nr. 1527/ C din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P.D., împotriva pârâtei S.I.F. T. SA cu sediul social în Brașov. De asemenea a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul R.M.T. A fost anulată hotărârea din 7 aprilie 2001 adoptată de adunarea generală a acționarilor S.I.F. T. SA, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În fundamentarea acestei soluții s-a reținut că la data de 7 aprilie 2001, la a doua convocare a avut loc A.G.A. S.I.F. T. SA, iar conform proceselor verbale încheiate au fost prezenți în nume propriu un număr de 439 acționari și prin reprezentare 171.936 acționari, în total deținând 283.530.910 acțiuni, respectiv un procent de 51,92 % acțiuni.

Referitor la motivul de nulitate privind nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) din Instrucțiunile C.N.M.V. nr. 8/1996 s-a apreciat că acestea au fost invocate de intervenientul R.M.T., însă în calitatea procesuală de intervenient în interesul reclamantei acesta nu poate invoca alte motive decât cele invocate de partea în favoarea căreia intervine.

În legătură cu reprezentarea și procurile speciale, neputându-se reține că mandatarul a exprimat voința mandantului, că buletinele de vot au fost completate anterior votării propriu-zise s-a constatat că practic ne aflăm în fața unui vot prin corespondență, fapt neprevăzut la art. 124 din Legea nr. 31/1990 și de altfel interzis prin dispozițiile sentinței civile nr. 918/2000 a Tribunalului Brașov.

Au fost respectate prevederile legale compatibile cu secretul votului pentru consiliul de administrație.

În cauză nu s-a dovedit că vânzările de acțiuni au avut loc în alte condiții decât cele oferite celorlalți cumpărători, cu încălcarea legii, nefiind incidente în speță dispozițiile art. 103 din Legea nr. 31/1990. De altfel, nu s-a dovedit că S.I.F. T. SA deținea în societățile din portofoliul său mai mult de 10 % din capitalul subscris.

Alegerea d-lui. F.M. în funcția de președinte al consiliului de administrație, având în vedere adresa Camerei de Comerț și Industrie din 25 ianuarie 2001 și reglementările cuprinse în art. 16 din titlul IV al regulamentului, este de o evidentă incompatibilitate și sub acest aspect hotărârea adoptată cu nerespectarea prevederilor legale este nulă.

Au fost dezlegate în drept, prin decizia nr. 998/ R din 31 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov toate chestiunile care au făcut obiectul acțiunii, cererii de intervenție și analizei instanțelor, soluția dată de instanța de recurs în rezolvarea problemelor de drept fiind obligatorie, reținându-se în considerentele deciziei nevalabilitatea voturilor date prin procurile speciale.

În condițiile în care s-a constatat că adunarea generală a fost ținută fără respectarea cvorumului statutar, restul criticilor legate de numărul de voturi pro sau contra, la toate punctele de pe ordinea de zi, nu mai au nici o relevanță.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială prin decizia nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005 a admis în parte apelul pârâtei S.I.F. T. SA Brașov, împotriva sentinței civile nr. 1527/ C din 6 iulie 2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului P.D. și cererea de intervenție accesorie formulată de R.M.T. și în consecință a anulat în parte hotărârea din 7 aprilie 2001 adoptată de A.G.A. S.I.F. T. SA, în ceea ce privește alegerea în calitatea de administrator (membru în consiliul de administrație) a numitului F.M.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a stabilit în principal că respectarea condițiilor de cvorum și majoritate trebuiesc analizate prin raportare la dispozițiile dreptului comun conținute în art. 112 pct. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 și nu în dispozițiile conținute în actele de constituire ale societății. Adunarea generală organizată după data pronunțării sentinței nr. 918/2000 s-a desfășurat în mod legal, avându-se în vedere dreptul comun și nu dispozițiile din statutul societății care au fost anulate. Hotărârile luate în A.G.A. au avut în vedere prevederile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care „dacă adunarea nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condițiilor de la alin. (1), adunarea ce se va întruni după o a doua convocare poate să delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital social reprezentată de acționarii prezenți, cu majoritate”. În aceste împrejurări, constatându-se îndeplinite condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege, hotărârea A.G.A. nu poate fi anulată din această perspectivă.

Va fi însă anulată în parte în ceea ce privește alegerea numitului F.M. în calitatea de administrator (membru al consiliului de administrație), întrucât asupra incompatibilității acestuia, prin decizia nr. 998/2003 a Curții de Apel Brașov instanța de casare a dat o dezlegare obligatorie pentru această problemă de drept.

Împotriva deciziei nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, au promovat recurs reclamantul P.D. și pârâta S.I.F. T. SA, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează.

Recurentul reclamant P.D. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și respingerea apelului declarat de pârâta S.I.F. T. SA, deoarece instanța de apel a refuzat să observe că hotărârile luate de A.G.A. din 7 aprilie 2001 nu au criteriul majorității, iar raționamentul juridic este contradictoriu, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă S.I.F. T. SA a solicitat în temeiul art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., suspendarea deciziei nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială până la soluționarea cererii de recurs. De asemenea a mai solicitat prin cerere de recurs admiterea recursului declarat, modificarea în parte a deciziei atacate și rejudecând cauza în fond admiterea în tot a apelului în ceea ce privește incompatibilitatea domnului F.M., având în vedere că acesta a fost ales legal de conducerea S.I.F. T. la A.G.A. din 7 aprilie 2001, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința publică de la 10 martie 2005 a fost admisă cererea formulată de S.I.F. T. SA Brașov și s-a dispus suspendarea executării silite a deciziei criticate, până la primul termen de judecată stabilit pentru soluționarea recursului.

Recurentul reclamant P.D. a mai depus o întâmpinare amplu motivată prin care a cerut respingerea recursului declarat de S.I.F. T. SA Brașov.

Înalta Curte, analizând probele administrate în cauză, raportat la criticile formulate în cererile de recurs, urmează a constata nul recursul declarat de reclamantul P.D. și a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva aceleiași decizii, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că decizia nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială a fost comunicată reclamantului P.D. la data de 24 martie 2005, așa cum o atestă dovada de primire și procesul verbal de predare al hotărârii judecătorești (dosar nr. 1049/2004 al Curții de Apel Brașov, secția comercială). Cererea de recurs motivată în fapt și în drept de reclamantul P.D. a fost înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 10 august 2005 (dosarul de apel). Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 303 pct. 1 C. proc. civ. este reglementat că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. În acest context se va da eficiență juridică dispozițiilor imperative ale art. 306 C. proc. civ., în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, situație în care se află și cererea de recurs a reclamantului motivată cu mult peste termenul legal.

Printr-o integrală și corectă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor care rezultă din actele constitutive ale societății, precum și regimul sancționator care intervine în situația nerespectării clauzelor existente.

Relevanță juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă existența unor hotărâri judecătorești care produc efecte juridice asupra legalității hotărârii A.G.A. din 7 aprilie 2001. Astfel prin sentința civilă nr. 918/ C din 4 iulie 2000, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 832/2000, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P.D. împotriva pârâtei S.I.F. T. SA și constată nulitatea clauzelor cuprinse în art. 5 pct. 1-15 din titlul II, statut al actului constitutiv al societății pârâte. Ulterior prin decizia nr. 49 din 31 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a fost respins apelul reclamantului și admise în parte apelul pârâtei și intervențiile în interesul acesteia. În final, prin decizia nr. 2042 din 9 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială au fost admise recursurile declarate de reclamantul P.D. și pârâta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva aceleiași decizii, casată decizia civilă nr. 49/ Ap din 31 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Raportat la momentele soluționării acestor cauze, desfășurarea A.G.A. din 7 aprilie 2001 a fost înscrisă pe coordonatele legalității, așa cum bine documentat de instanța de apel s-a apreciat că s-a avut în vedere dreptul comun și nu dispozițiile din statutul societății care au fost anulate.

Nu poate fi primită critica expusă în motivele de recurs că numitul F.M. îndeplinește toate condițiile de a fi membru ales în consiliul de administrație, administrator al societății pârâte, deoarece verificând întreaga documentație existentă la dosarul cauzei, rezultă neîndoios că se află într-o situație de vădită incompatibilitate, fiind ales în consiliul de administrație al B.C.R., care era societatea de depozitare a pârâtei S.I.F. T. SA la data desfășurării A.G.A., aspecte reținute și prin decizia nr. 998/ R din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Pentru aceste rațiuni juridice, în baza art. 306 C. proc. civ. urmează a constata nul recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, iar referitor la recursul declarat de pârâta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva aceleiași decizii, urmează a-l respinge ca nefondat, nefiind îndeplinită nici o cerință cuprinsă în art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 8 Ap din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 martie 2006.