Partnership rescission and eviction upheld after appeal dismissed as unfounded; unstamped appeal correctly annulled.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 70 din 11 octombrie 2004, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul C.L.M.C.N., împotriva pârâtei SC G.S. SRL Cluj-Napoca și, în consecință:

A constatat rezilierea contractului de asociere, încheiat între părți;

A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 5.827.637.513 lei cu titlu de taxă de asociere și daune interese;

A dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în municipiul Cluj-Napoca.

Prin decizia civilă nr. 77 din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a păstrat-o în întregime.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelanta nu s-a conformat obligațiilor de timbrare potrivit înștiințării transmise pentru termenul de judecată din 16 februarie 2005, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, astfel încât a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ și a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 și art. 312 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Recurenta susține astfel că în condițiile în care s-a stabilit în sarcina sa, în calitate de apelantă, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 43.228.188 lei și un timbru judiciar de 51.500 lei și că la data de 22 februarie 2005 a solicitat în scris instanței un nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător, se impunea amânarea judecării cauzei, cu atât mai mult cu cât s-a dispus achitarea unei taxe judiciare de timbru, de 43.228.188 lei, pe care nu era convinsă că trebuie s-o achite, motiv pentru care, tocmai, consultarea și angajarea unui avocat era necesară.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:

Recurenta-pârâtă a fost legal citată, pentru termenul de judecată fixat în apel la data de 23 februarie 2005, prin citația ce i-a fost emisă la 16 decembrie 2004, cu mențiunea de a achita taxele de timbru datorate pentru apelul promovat, în cuantumul mai sus menționat și nu și-a îndeplinit această obligație.

Având în vedere că taxele de timbru sunt datorate din chiar momentul introducerii cererii, (în speță, apelului) că nu s-a constatat nici o situație în care ar putea opera o scutire legală de obligația timbrării și că apelanta-pârâtă a fost citată cu mențiunea timbrării, astfel cum s-a arătat mai sus, se reține că în mod corect instanța a procedat la anularea apelului, ca netimbrat, pentru că, în condițiile mai sus arătate, nu numai că nu avea obligația de a acorda un nou termen de judecată în considerarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., ci, dimpotrivă, se impunea ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și să anuleze cererea (apelul) ca netimbrată, ceea ce a și făcut.

Lipsa de apărare nu poate fi invocată în împrejurările relevate de această speță, întrucât primul termen de judecată, din 23 februarie 2005, a fost stabilit într-un mod rezonabil, față de momentul introducerii cererii (apelului), la 15 noiembrie 2004; de asemenea, în acest interval, a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător și, oricum, în măsura în care apelanta-pârâtă avea îndoieli sau incertitudini asupra cuantumului taxei judiciare de timbru datorate sau avea un calcul propriu al acestora, diferit de cel stabilit de instanță, putea formula o cerere de reexaminare a taxelor de timbru, care să poată fi luată în considerare de instanță, ceea ce în speță, apelanta-pârâtă nu a făcut.

În consecință, față de cele mai sus arătate, recursul declarat în cauză de pârâtă se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC G.S. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 77 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 februarie 2006.