Lease termination and eviction: appellate jurisdiction over commercial matters and mandatory pre-litigation mediation compliance
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to annul the first-instance judgment and remand the case to the competent Commercial Court. The dispute involved a tenant’s claim for the termination of a lease, payment of arrears, and eviction, which was initially rejected by the District Court on grounds of procedural prematurity due to the alleged failure to complete mandatory pre-litigation mediation; the Court of Appeal subsequently reversed this, finding the Commercial Court had material jurisdiction and ordering a remand for re-judgment. The defendant’s final appeal, arguing that the direct cassation was the correct remedy and that a declination of jurisdiction rather than annulment was required, was rejected because the appellate court correctly applied Article 297(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates that an appeal court annulling a judgment due to lack of competence must forward the case to the competent authority, rather than merely declining jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 7201 C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 297 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Lease termination and eviction: appellate jurisdiction over commercial matters and mandatory pre-litigation mediation compliance: The dispute involved a tenant’s claim for the termination of a lease, payment of arrears, and eviction, which was initially rejected by the District Court on grounds of procedural prematurity due to the alleged failure to complete mandatory pre-litigation mediation; the Court of Appeal subsequently reversed this, finding the Commercial Court had material jurisdiction and ordering a remand for re-judgment. The defendant’s final appeal, arguing that the direct cassation was the correct remedy and that a declination of jurisdiction rather than annulment was required, was rejected because the appellate court correctly applied Article 297(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates that an appeal court annulling a judgment due to lack of competence must forward the case to the competent authority, rather than merely declining jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded, as explicitly cited in the operative decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 octombrie 2004 reclamantul C.L.M.C.N. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încetarea de drept a contractului de închiriere din 20 iulie 1995, să fie obligată la plata sumei de 204.633.345 lei chirie restantă și la evacuarea din spațiu.
Judecătoria Cluj Napoca prin sentința civilă nr. 649 din 19 ianuarie 2005 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei ca urmare a admiterii excepției prematurității acțiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că deși se află în prezența unei cereri în materie comercială evaluabilă în bani reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 7201 C. proc. civ., în sensul că procedura concilierii prealabile nu a fost efectuată.
Apelul declarat de reclamantul C.L.M.C.N. împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Cluj Napoca, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 139 din 18 aprilie 2005, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC A. SA Cluj Napoca criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, împotriva hotărârii primei instanțe calea de atac era recursul și nu apelul, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și că soluția corectă era de declinare a competenței materiale în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, nu de anulare a sentinței, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare instanței competente.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Potrivit art. 297 alin. (2) C. proc. civ. „dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente”, în speță Tribunalului Comercial Cluj, căruia îi revine competența materială în soluționarea prezentei cauze și nu judecătoriei.
Criticile formulate de recurentă fiind, astfel, neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 139 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 februarie 2006.