Appeal on profit share dismissed; cross-appeal struck as null for late grounds, affirming reduced penalties.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as unfounded and declared the respondent’s appeal null for lack of timely statement of grounds, thereby affirming the Court of Appeal Pitești’s decision no. 13/A/C of 16 February 2005, which had partially modified the trial court’s judgment by reducing the late-payment penalties to 3,936,282 lei while confirming the respondent’s obligation to pay the 10% net profit share of 107,355,778 lei. The dispute arose from a commercial claim for payment of a contractual profit share for 1998–1999 plus penalties; the claimant’s appeal sought an increased updated amount, which the court rejected because she had not appealed or adhered to the respondent’s appeal and could not obtain a more favorable position via the respondent’s appeal (non reformatio in peius), and the accounting expert report upheld the penalty calculation. The respondent’s appeal was struck as null under Article 306 of the Civil Procedure Code for failure to file grounds within the legal term, with no ex officio grounds of public order identified.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 306 C. proc. civ; Appeal on profit share dismissed; cross-appeal struck as null for late grounds, affirming reduced penalties: 13/A/C of 16 February 2005, which had partially modified the trial court’s judgment by reducing the late-payment penalties to 3,936,282 lei while confirming the respondent’s obligation to pay the 10% net profit share of 107,355,778 lei. The dispute arose from a commercial claim for payment of a contractual profit share for 1998–1999 plus penalties; the claimant’s appeal sought an increased updated amount, which the court rejected because she had not appealed or adhered to the respondent’s appeal and could not obtain a more favorable position via the respondent’s appeal (non reformatio in peius), and the accounting expert report upheld the penalty calculation. The respondent’s appeal was struck as null under Article 306 of the Civil Procedure Code for failure to file grounds within the legal term, with no ex officio grounds of public order identified.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court examined the claimant's appeal against this provision and rejected it as unfounded.
The court applied this provision to declare the defendant's appeal null for lack of motivation within the legal term.
Full text
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 ianuarie 2000, reclamantul M.J.V. a chemat în judecată pe pârâta SC H. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru a fi obligată la plata sumei de 118.434.383 lei, reprezentând 107.355.778 lei cotă de 10 % din profitul net datorat pentru perioada 1998-1999 și 11.078.605 lei penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 573 din 11 iulie 2000, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea precizată a reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 107.355.778 lei profit și 13.383.815 lei penalități, cu 800.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 8 din 15 ianuarie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei.
Recursul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 3921 din 6 iunie 2002, s-a casat decizia de mai sus și s-a trimis cauza spre rejudecare.
După casare, prin decizia civilă nr. 31 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Pitești a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 202 din 21 ianuarie 2004, a admis recursul pârâtei, a casat decizia civilă de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare.
După cea de-a doua casare, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 13 din 16 februarie 2005 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond (sentința civilă nr. 573 din 11 martie 2000 a Tribunalului Vâlcea) în sensul că a stabilit penalitățile la suma de 3.936.282 lei în loc de 13.383.815 lei, menținând restul dispozițiilor. Totodată a fost respinsă cererea reclamantei de majorare a pretențiilor în apel.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul său, reclamanta solicită, în esență, obligarea pârâtei la plata sumei de 251.927.232 lei, reprezentând actualizarea sumei de 107.355.778 lei și 11.078.665 lei penalități.
Prin recursul declarat de pârâtă nu sunt menționate motivele pe care aceasta înțelege să le invoce.
În legătură cu recursurile de față se rețin următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamantei se constată că în raport de probatoriile administrate în cauză susținerile acesteia nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speță, având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat, potrivit îndrumărilor din decizia de casare, corect instanța de apel, prin hotărârea ce se atacă, a reținut că pârâta datorează cota de profit în suma pretinsă de reclamantă, pentru care au fost calculate penalitățile de întârziere aferente în sumă de 3.936.282 lei pentru care a fost antrenată răspunderea contractuală (20 septembrie 1995).
Cum reclamanta nu a solicitat penalitățile de întârziere în continuare și nu a declarat apel și nici nu a aderat la apelul pârâtei, corect instanța a înlăturat cererea sa din apel de majorare a pretențiilor, cerere reiterată și prin recursul de față, întrucât în propria cale de atac a apelului, pârâtei nu i se putea face o situație mai grea decât prin hotărârea atacată.
În consecință recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
În ceea ce privește recursul pârâtei, care nu a fost motivat, urmează a fi făcută aplicațiunea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., constatându-se că acesta este nul, întrucât nu a fost motivat în termenul legal, nefiind nici un motiv de ordine publică ce ar fi putut fi invocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.J.V., împotriva deciziei nr. 13/A/C din 16 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC H. SRL Bujoreni împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.