Company strike-off upheld as claimant lacked enforceable title for budget debt
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) dismissed the claimant's appeal as unfounded, affirming the lower court decisions and leaving the prior judgments (the trial court's rejection of the claim and the Court of Appeal's dismissal of the appeal) in force; the claimant had sought to challenge a commercial company's deregistration under special insolvency-like provisions. The dispute arose from the claimant's action against the company and the trade registry offices, alleging that the company's strike-off should be null because it owed debts to the state budget, based on documents the claimant argued evidenced a certain claim. The Court held that the legal conditions for nullity were not met because the claimant failed to prove an enforceable title for a certain, liquid, and due budgetary debt payable to the state budget as required by the special provisions of Law No. 314/2001, as amended, and that the cited local public finance law was inapplicable; the appeal relied on procedural grounds that were undeveloped or inapplicable, and the substantive ground failed on the evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) din Legea nr. 314/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 8 C. proc. civ, art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, Art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ; Company strike-off upheld as claimant lacked enforceable title for budget debt: The dispute arose from the claimant's action against the company and the trade registry offices, alleging that the company's strike-off should be null because it owed debts to the state budget, based on documents the claimant argued evidenced a certain claim. The Court held that the legal conditions for nullity were not met because the claimant failed to prove an enforceable title for a certain, liquid, and due budgetary debt payable to the state budget as required by the special provisions of Law No. 314/2001, as amended, and that the cited local public finance law was inapplicable; the appeal relied on procedural grounds that were undeveloped or inapplicable, and the substantive ground failed on the evidence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the decision: the Court dismissed the appeal as unfounded based on this article.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3770, pronunțată de secția a VI-a comercială a Tribunalului București la data de 16 martie 2004, în dosarul nr. 15028/2003, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.N.R.C. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, M.B. împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și, ca neîntemeiată, acțiunea completată, formulată în contradictoriu cu pârâții O.R.C. de pe lângă Tribunalul București și SC E.T.C. SRL.
Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în soluționarea excepției, că față de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 314/2004 pârâtul, O.N.R.C. nu are calitate procesuală pasivă iar, pe fond, că reclamantul nu a făcut dovada că societatea se încadrează în una din situațiile expres prevăzute de art. 5 pct. 2 alin. (4) din Legea nr. 314/201, introdus prin Legea nr. 482/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 314/2001, respectiv dovada unei creanțe certe a reclamantului față de SC E.T.C. SRL, întrucât înscrisurile depuse în probațiune nu pot constitui titlu de creanță, conform art. 3 din O.G. nr. 61/2002.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 479, pronunțată la data de 28 noiembrie 2004, în dosarul nr. 961/2004.
Pentru a pronunța menționata decizie, instanța de control judiciar, raportând hotărârea atacată motivelor de apel invocate, a apreciat că acestea sunt nefondate, întrucât datoria invocată, neconstituindu-se în venit la bugetul de stat, nu se încadrează în situațiile prevăzute, limitativ, de Legea nr. 428/2002.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul reclamant, M.B., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a evocat conținutul prevederilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în mod concret, că, instanța de apel a considerat, eronat, că sumele în discuție nu constituie venituri la bugetul de stat, față de dispozițiile Legii nr. 189/1998, aplicabilă la data înregistrării debitelor de către societate, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul nedezvoltând, conform cerințelor legale, motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi examinat, iar prevederile art. 3041, invocate, nu-și găsesc incidența, în speță, având în vedere că recursul dedus judecății nu a fost declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, ci chiar împotriva deciziei pronunțate în apel.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 181/2001, aprobată și completată prin Legea nr. 428/2002, radierea dispusă conform acestor dispoziții speciale, este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă precum și față de alți creditori cu care au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Rezultă că pentru a induce aplicarea acestor dispoziții legale este necesară dovada existenței unui titlu executoriu pentru o creanță bugetară certă, lichidă și exigibilă care să facă venit la bugetul de stat, ori înscrisurile depuse de reclamant în probațiune nu fac dovadă valabilă în acest sens, iar dispozițiile Legii finanțelor publice locale nr. 189/1988 nu sunt incidente în speță.
Așa fiind, constatând neîndeplinite, în cauză, condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva evocatei decizii pronunțată de instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 479 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.