Unpaid sub-contractor invoices: Debt acknowledgment via signed invoices and accounting entries outweighs contractual scope objections
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the lower courts' final judgment that ordered the defendant contractor to pay the claimant approximately 2.54 billion lei in unpaid prices, penalties, and a return of performance bonds, plus litigation costs. The dispute arose from a sub-contract for civil engineering works where the defendant allegedly failed to settle invoices and refund security deposits; the court rejected the argument that the claimed amounts exceeded the contractual scope, noting that the defendant had signed and processed the invoices in its accounting records, thereby acknowledging the debt, while expert testimony and the parties’ signed minutes confirmed the specific values for penalties and bonds. The decision relied on the validity of the contractual obligations and the legal effect of the defendant’s acceptance of the invoices, ruling that the lower instances correctly applied civil law provisions regarding contractual performance and debt recognition without violating procedural or substantive norms.
Legislator headnote
AI generatedart. 969 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Unpaid sub-contractor invoices: Debt acknowledgment via signed invoices and accounting entries outweighs contractual scope objections: Atâta timp cât pârâta a recunoscut prin semnarea și ștampilarea facturilor executarea lucrărilor, iar în contabilitatea acestei societăți este evidențiată ca neachitată suma de 1.665.528.621 lei, nu poate fi primită critica pârâtei, că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 969 C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 8707 din 24 iunie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de SC C. SA Galați în contradictoriu cu SC M. SA București și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.543.917.203 lei, reprezentând preț, restituire garanții și penalități conform contractului din 8 noiembrie 2001, precum și 68.534.172 lei cheltuieli de judecată.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, care prin decizia nr. 138 din 16 februarie 2005 a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Ambele instanțe au reținut că în baza contractului de subantrepriză din 8 noiembrie 2003, reclamanta a executat pârâtei piloți din pământ pentru care a folosit material și manoperă în valoare totală de 1.665.528.621 lei, iar pârâta nu a achitat facturile în termen de 15 zile de la primirea lor și totodată a refuzat să-i restituie și garanția de bună execuție, reprezentând 10 % din valoarea tuturor lucrărilor comandate, respectiv 563.714.028 lei.
Instanța de apel a mai reținut că doar o parte din facturi vizează strict obiectul contractului de subantepriză dar pârâta a acceptat facturile emise de reclamantă și pentru alte lucrări și materiale pe care dealtfel le-a și operat în contabilitate.
Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că instanțele au stabilit o situație de fapt eronată atunci când au obligat-o la plata unor sume care excedau obiectul contractului încălcând prevederile art. 969 C. civ. și totodată au ignorat dovada cea mai concludentă și anume suplimentul de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că sumele datorate reclamantei sunt 564.352.347 lei, cu titlu de preț și 314.674.554 lei penalități.
Recursul nu este fondat.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat în mod corect probele administrate în cauză și au pronunțat hotărâri legale și temeinice.
Prin contractul de subantrepriză părțile au convenit ca reclamanta să execute piloți de pământ dar în cadrul executării aceluiași obiectiv reclamanta a livrat mai multe materiale pentru care s-au emis facturi în valoare totală de 4.186.622.943 lei, din care pârâta a plătit 2.521.094.322 lei, rămânând astfel o diferență neachitată de 1.665.528.621 lei.
Toate facturile au fost semnate de pârâtă, iar valoarea de 1.665.528.621 lei a fost stabilită de expert și confirmată de pârâtă, care a făcut obiecțiuni la expertiză doar cu privire la sumele reprezentând penalități și garanție de bună execuție.
Atâta timp cât pârâta a recunoscut prin semnarea și ștampilarea facturilor executarea lucrărilor, iar în contabilitatea acestei societăți este evidențiată ca neachitată suma de 1.665.528.621 lei, nu poate fi primită critica pârâtei, că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 969 C. civ.
Cu privire la expertiza contabilă efectuată în cauză, pârâta a formulat obiecțiuni, iar expertul a stabilit că suma datorată cu titlu de penalități este de 314.674.554 lei, așa cum a susținut pârâta, iar suma datorată cu titlu de garanție reținută pentru bună execuție este de 563.714.028 lei.
Părțile au fost de acord cu cele stabilite de expert, urmare obiecțiunilor formulate de pârâtă, semnând fără obiecțiuni procesul verbal aflat la prezentul dosar și în aceste condiții, instanța și-a însușit punctul de vedere exprimat, pe care acum recurenta îl critică în mod neîntemeiat.
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constatând că decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA București, împotriva deciziei nr. 138 din 16 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2005.