Tax liability and VAT deduction for business assets requiring proof of revenue-generating activity

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC V. 38 SRL a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat și Administrația Financiară a sectorului 3, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal nr. 137787/1998, a hotărârii nr. 37/1998, a dispoziției nr. 353/1998, precum și a deciziei nr. 1321/1999, cu consecința restituirii sumei de 120.655.893 lei, reprezentând creanțele bugetare, precum și a taxelor de timbru și a cheltuielilor de judecată.

Acțiunea, astfel cum a fost formulată, a format obiectul dosarului înregistrat la Curtea de Apel București, sub nr. 50/1999.

La acest dosar a fost conexat și dosarul nr. 1496/2001, înregistrat la aceeași instanță, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., obiectul cauzei și părțile fiind aceleași.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că verificarea fiscală a sentinței a vizat impozitul pe salarii, fondul de risc și accident, T.V.A., impozitul pe fond , taxa auto și că cele reținute în procesul-verbal nr. 137787/1998, nu corespund realității, în raport cu dispozițiile legale aplicabile.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 129/2002, a respins acțiunile conexe ca nefondate.

Pentru a pronunța aceasă soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că față de soluțiile pronunțate în căile administrativ-jurisdicționale, pentru sumele reprezentând impozit pe profit și majorări aferente, nu a fost întocmit actul de control, acțiunea fiind lipsită de obiect.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC V. 38 SRL. Motivându-și recursul, recurenta-reclamantă a susținut că:

- soluția Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a municipiului București, prin care s-a dispus anularea actului de control, refacerea acestuia, nu reprezintă o soluționare a contestației și respectiv, o pronunțare cu privire la susținerile făcute;

- greșit s-a respins capătul de cerere referitor la T.V.A., pentru că bunurile respective întrunesc cerințele prevăzute de art. 18 din O.G. nr. 3/1992.

-în mod eronat, organul de control a stabilit neîntregirea venitului impozitului impozabil, cu amortizare suportată pe costuri aferente mijloacelor fixe ce au stat la baza chiriei încasate.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Prin procesul-verbal de control nr. 137787 din 7 aprilie 1998, s-au reținut în sarcina recurentei mai multe obligații bugetare.

Ca urmare a contestației formulate, prin dispoziția nr. 353/1998 Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a municipiului București a desființat parțial procesul-verbal, contestat pentru suma de 73.998.986 lei, reprezentând impozitul pe profit cu majorări aferente, respingînd contestația pentru suma de 3.936.167 lei, reprezentând T.V.A., cu majorările aferente și dispunând efectuarea unei noi verificări care să cuprindă aceeași perioadă pentru capitolul impozit pe profit și majorări de întârziere.

În baza acestei hotărâri s-a efectuat o nouă verificare, la capitolul impozit pe profit, întocmindu-se procesul-verbal nr. 177197 din 22 decembrie 1998, prin care s-a stabilit că societatea recurentă datorează pentru aceeași perioadă, sumele de 35.938.646 lei, impozitul pe profit și 65.683.262, majorări de întârziere și 2.799.965, majorări aferente T.V.A.

Acest proces-verbal a fost la rândul său contestat în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale, iar prin dispoziția nr. 564/1999, Direcția Generală a Fiananțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a municipiului București a desființat parțial procesul-verbal, pentru suma de 131.621.908 lei, reprezentând diferența de impozit pe profit și majorări de întârziere, dispunându-se ca Administrația Financiară a sectorului 3 București să efectueze o nouă verificare privind impozitul pe profit și majorările aferente, verificare ce viza aceeași perioadă, cu cea care a făcut obiectul procesului-verbal nr. 137787/1998.

Din cele mai sus expuse, rezultă cu certitudine că singurul capăt de cerere pentru care recurenta a parcurs procedura administrativ prealabilă, este cel referitor la T.V.A., aferent unor obiecte cumpărate respectiv: TV Panasonic, Video Panasonic, aragaz, frigider, telefon celular.

Sub acest aspect, cu privire la suma reținută cu titlu de T.V.A., în cuantumul de 2.920.412 lei, în mod legal organele fiscale, având în vedere dispozițiile art. 18 din O.G. nr. 3/1992, ce a respins contestația, deoarece în privința acestor bunuri nu s-a făcut dovada că ele au contribuit la realizarea unei activități destinate producerii de venituri, așa cum se prevede în art. 19 lit. b) din O.G. nr. 3/1992.

Cât privește sumele reprezentând impozitul pe profit și majorările de întârziere aferente perioadei 20 februarie 1997 – 16 februarie 1998, controlată prin procesul-verbal din 7 martie 1998, cu nr. 137787, prin ultima dispoziție a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, s-a dispus o nouă verificare, instanța nu are ce cenzura, nefiind întocmit nici un act administrativ-jurisdicțional supus controlului judecătoresc în baza Legii nr. 24/1990.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea recurentei-reclamante sub acest aspect, este lipsită de obiect, neexistând actul de control și nici îndeplinirea procedurii prealabilă administrativ-juridicțională.

În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC V. 38 SRL București, împotriva sentinței civile nr. 129 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.