Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1784/2003 AI generated

Applicability of statutory payment terms and penalties over framework contract provisions in regulated electricity supply

Case Number Decizia nr. 1784/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the electricity distribution company, thereby upholding the lower court’s civil judgment that rejected the initial action and allowed the administrative decision of the National Regulatory Authority for the Electricity Sector to stand. The dispute concerned the challenger’s contestation of a conciliation decision that applied a specific statutory law regarding the payment terms and late penalty rates for electricity invoices, challenging its applicability to a national utility subordinated to the central government rather than local authorities and arguing that prior framework contract provisions were still valid. The court determined that the statutory law explicitly abrogated all contrary prior provisions, including those in the framework contract, and automatically replaced the terms for billing, payment deadlines, and penalties for all electricity consumers, regardless of the supplier’s hierarchical subordination, thus confirming the legality and enforceability of the challenged administrative act.

Legislator headnote

AI generated

art. 25 din Legea nr. 326/2001, art. 9 din Legea nr. 29/1990, art. 1 din Legea nr. 29/1990; Applicability of statutory payment terms and penalties over framework contract provisions in regulated electricity supply: Cererea de suspendare a actului administrativ atacat a fost respinsă ca neîntemeiată în ședința publică de la 29 ianuarie 2001, nefiind îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Keywords

AI generated
framework contract consumer law electricity supply statutory deadlines administrative contract action for payment

Cited Legislation

AI generated
art. 25 din Legea nr. 326/2001
2 - decizia atacată - „termenul de achitare a contravalorii facturilor și cuantumul penalităților de întârziere sunt cele stabilite prin art. 25 din Legea nr. 326/2001.”
art. 9 din Legea nr. 29/1990
Cererea de suspendare a actului administrativ atacat a fost respinsă ca neîntemeiată în ședința publică de la 29 ianuarie 2001, nefiind îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
art. 1 din Legea nr. 29/1990
Instanța nu a avut în vedere argumentele recurentei privind vătămarea suferită conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Cited Case Law

AI generated
decizia nr. 57/1999
63/1998 și decizia nr. 57/1999 a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2052/2001, reclamanta SC Electrica SA, sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Dobrogea, în contradictoriu cu Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice a contestat decizia nr. 867/27 septembrie 2001 a pârâtei. S-a solicitat, totodată, și suspendarea executării deciziei și pe fond anularea acesteia cu privire la art. 2.

În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:

Conform art. 2 - decizia atacată - „termenul de achitare a contravalorii facturilor și cuantumul penalităților de întârziere sunt cele stabilite prin art. 25 din Legea nr. 326/2001.”

SC L.C. SA a formulat obiecțiuni la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 200269/20 iunie 2001, fapt ce a determinat declanșarea concilierilor conform normelor legale în materie.

Decizia nr. 867/27 septembrie 2001 a fost emisă după realizarea concilierii neînțelegerilor apărute la contractele de furnizare a energiei electrice, iar reclamanta a apreciat-o ca netemeinică în ce privește art. 2, deoarece:

- consumatorul SC L.C. SA este așezat într-o poziție favorizată față de ceilalți consumatori ai reclamantei, ale căror cheltuieli se decontează tot de la bugetul de stat. Această situație poate genera litigii și daune întrucât reclamantei nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 326/2001, atâta vreme cât unitatea reclamantă este de utilitate și interes național, aflându-se în subordinea Ministerului Industriei și Resurselor (deci nu a autorității administrației publice locale), fiind înființată prin hotărâre a Guvernului și beneficiind de o legislație specială - respectiv O.U.G.nr. 63/1998 privind energia electrică și termică, Legea nr. 92/2000 privind O.U.G.nr. 29/1998 pentru înființarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice.

De asemeni, nu s-a avut în vedere în ceea ce o privește pe reclamantă aplicarea Legii nr. 326/2001.

Prevederile art. 2 din decizia contestată contravin prevederilor legale din domeniul energiei – O.U.G. nr. 63/1998 și decizia nr. 57/1999 a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice. Modul de facturare, termenul de plată și cuantumul penalităților se efectuează conform art. 8 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), respectiv art. 7 alin. (1) și (3), art. 14 alin. (1) din contractul cadru aprobat (M. Of., nr. 623/1999).

Prin sentința civilă nr. 68/29 ianuarie 2002, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Cererea de suspendare a actului administrativ atacat a fost respinsă ca neîntemeiată în ședința publică de la 29 ianuarie 2001, nefiind îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Cu privire la acțiune, reclamanta nu a făcut dovada unui drept recunoscut de lege și vătămat prin emiterea deciziei nr. 867/27 septembrie 2001 de către președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice, mai exact prin art. 2.

Actul contestat a fost emis în procedura de conciliere a neînțelegerilor apărute la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 200269/2001, dintre reclamantă și SC L.C. SA.

Articolul 2 prevede că: termenul de achitare a contravalorii facturilor și cuantumul penalităților de întârziere sunt cele stabilite prin art. 25 din Legea nr. 326/2001.

Chiar dacă reclamanta nu se află sub autoritatea Consiliului Local, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 326/ 2001, deoarece furnizarea energiei electrice este un serviciu de utilitate publică, iar reclamanta ca titulară a licenței de furnizare a energiei electrice are obligația de respectare a tuturor actelor normative în materie, deci și a legii citate mai sus.

Art. 25 din Legea nr. 326/2001, îi este aplicabil reclamantei întrucât se referă la modalitățile de plată, termenul de achitare a facturilor și cuantumul penalităților de întârziere aplicabil tuturor consumatorilor de energie electrică, termică, gaze naturale și combustibil.

Legea nr. 326/2001 în art. 28 a precizat că la data intrării în vigoare a altei legi, se abrogă toate dispozițiile contrare acesteia, deci implicit cele cuprinse în contractul cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice nr. 57/1999.

Împotriva sentinței a formulat recurs SC Electrica SA, sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Dobrogea, criticând-o astfel:

În mod eronat instanța de fond a considerat că deși nu se află sub autoritatea Consiliului local îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 326/2001, alimentarea cu energie electrică neputând fi calificată drept serviciu de gospodărie comunală.

Instanța nu a avut în vedere argumentele recurentei privind vătămarea suferită conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice a susținut că va modifica contractele cadru, astfel încât s-ar impune să se scadă penalitățile de la 0,3% la 0,10%, pentru a se corela cu cele datorate de recurentă. De asemeni, se impune stabilirea unui alt termen de scadență pentru energia electrică respectiv 30 de zile de la emiterea facturilor cu prelungirea cu încă 30 de zile până când se suspendă furnizarea energiei, existând în acest mod posibilitatea de încasare și recuperare a producției marfă livrată.

Interpretarea legii trebuie să se facă în sensul în care ar fi produs efecte, nu pentru că este neaplicabilă.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată:

Instanța de fond în mod judicios a constatat aplicabilitatea Legii nr. 326/2001, întrucât prin art. 26 s-a prevăzut abrogarea oricăror dispoziții contrare legii, referitoare la modul de facturare, termenul de scadență și cuantumul penalităților care s-au modificat prin art. 25 din Legea nr. 326/2001, astfel încât clauzele din contractul cadru sunt abrogate și înlocuite automat, în temeiul legii, cu noile prevederi.

Chiar dacă Legea nr. 326/2001 a fost modificată prin O.U.G.nr. 9/2002, art. 25 din lege a rămas în vigoare și ca atare aplicabil așa cum s-a menționat mai sus.

Instanța a analizat apărările reclamantei iar în ceea ce privește eventualele modificări ale contractelor cadru ce le va iniția Autoritatea Națională de Reglementare in Domeniul Energiei Electrice, acestea nu sunt de actualitate și ca atare nu formează obiect de analiză, neconstituind motive de recurs.

S-a interpretat în mod corect aplicabilitatea Legii nr. 326/2001, nu inaplicabilitatea acesteia.

Față de cele menționate mai sus, constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC Electrica SA, sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Dobrogea împotriva sentinței civile nr. 68 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.