Validity of mortgage guarantee surviving debtor's breach of ancillary employment obligations in separate credit contract
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant bank's appeal as unfounded, upholding the lower court's decision to order the cancellation of a mortgage guarantee. The case involved a dispute over whether an immovable property guarantee, established to secure a business credit under specific support legislation, remained valid after the credit was fully repaid but a contractual annex obligation to retain a certain number of employees for three years was allegedly violated. The court ruled that the mortgage guarantors were not parties to the credit contract and therefore could not be held liable for the employment obligations annexed to that separate agreement; because the primary secured debt (the credit) was extinguished, the accessory mortgage obligation ceased to exist, regardless of the debtor's breach of ancillary conditions.
Legislator headnote
AI generatedValidity of mortgage guarantee surviving debtor's breach of ancillary employment obligations in separate credit contract: - reclamantul a semnat în calitate de administrator și contractul de credit, pe lângă cel de ipotecă, astfel că nerespectarea obligațiilor din contractul de credit se răsfrânge asupra celui de ipotecă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 18 mai 2004, reclamanții V.T. și V.A. au cerut ca, în contradictoriu cu pârâta, SC B.P. SA, sucursala Buzău, să se constate stinsă obligația de garanție imobiliară asumată prin contractul de ipotecă din 3 noiembrie 1997 și obligarea pârâtei la remiterea unei adrese de radiere a contractului de ipotecă din R.T.I. al Judecătoriei Râmnicul Sărat.
Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 837 din 20 septembrie 2004 a respins acțiunea, reținând că ipoteca s-a constituit pentru garantarea unui credit de care a beneficiat SC A. SA, comuna Valea Râmnicului și deși această debitoare a restituit creditul, nu a respectat obligația de a menține 4 șomeri angajați, condiție a acordării creditului, o perioadă de 3 ani, fapt pentru care A.J.O.F.M. Buzău a și pretins penalitățile prevăzute de Legea nr. 1/1991.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat apel, admis de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 19 din 14 ianuarie 2005, hotărârea atacată fiind schimbată în tot și, în fond, acțiunea a fost admisă, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că a fost restituit creditul și dobânzile din contractul de creditare, astfel că menținerea ipotecii nu-și are temei, iar în ce privește menținerea șomerilor ca salariați, aceasta nu i se poate imputa reclamantului V.T., care începând cu anul 1999 nu a mai fost asociat și administrator în SC A. SA, beneficiara de credit.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC B.P. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greșit s-a dispus radierea ipotecii și stingerea obligației de garanție, întrucât creditul pentru SC A. SA, s-a dat în temeiul Legii nr. 1/1991, cu modificările ulterioare privind creditarea I.M.M. - urilor și, ca urmare, în contractul de credit s-au înscris și alte obligații, cum ar fi angajarea și menținerea șomerilor timp de 3 ani;
- reclamantul a semnat în calitate de administrator și contractul de credit, pe lângă cel de ipotecă, astfel că nerespectarea obligațiilor din contractul de credit se răsfrânge asupra celui de ipotecă.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a pronunțat o soluție temeinică și legală, prin interpretarea corectă a dispozițiilor legale și stabilirea obligațiilor asumate de părți, în raport de natura raporturilor încheiate.
În adevăr, raporturile contractuale supuse analizei sunt cele derivând din contractul de garanție imobiliară de ipotecă din 3 noiembrie 1997, prin care V.T. și V.A. au consimțit să garanteze creditul în sumă de 150 milioane acordat beneficiarei SC A. SA prin contractul de credit din 3 noiembrie 1997, cu imobilul proprietatea acesteia, situat în Râmnicu Sărat, evaluat la 81 milioane.
Creditul cu dobânzile aferente a fost restituit de beneficiara SC A. SA, astfel că, întemeiat instanța de apel a reținut că obligația de garanție imobiliară asumată de reclamanți nu mai există și a dispus radierea ipotecii privind imobilul proprietatea reclamanților.
Invocarea de către recurentă a unor obligații înscrise în anexa contractului de credit, angajarea și menținerea unui anumit număr de șomeri, este fără temei, întrucât acele obligații produc efecte numai în raport de părțile contractante, SC B.P. SA și SC A. SA.
Reclamanții sunt părți în contractul de ipotecă și au garantat numai creditul de 150 milioane, nu și alte obligații, astfel că, fără temei recurenta invocă în raport de garanții ipotecari, clauze din alt contract și anume contractul de credit.
Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.P. SA, sucursala Buzău, împotriva deciziei nr. 19 din 14 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.