Commercial debt dispute; sufficiency of judicial stamp duty and procedural effect of non-compliance with appellate court’s payment instruction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate decision to annul the initial appeal for insufficient stamp duty and leaving the lower instance's dismissal of the original commercial claim in force. The dispute concerned a contractual action for the payment of product prices and commercial interest, where the procedural challenge focused on whether the appellate court properly exercised its authority to annul an appeal after the plaintiff failed to top up the judicial stamp fee as requested. The court determined that the appellate decision was correct under Article 20(3) of Law No. 146/1997 on judicial taxes and stamps, finding that the failure to comply with the specific instruction to pay the additional sum constituted a substantive defect rendering the appeal invalid, and thus the recourse under Article 304 of the Civil Procedure Code was unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Commercial debt dispute; sufficiency of judicial stamp duty and procedural effect of non-compliance with appellate court’s payment instruction: Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 iunie 1999, reclamanta SC S. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC P.P. SA Oradea, pentru a fi obligată la plata sumei de 226.140.524 lei preț produse și dobânda comercială, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 33 din 25 ianuarie 2000, Tribunalul Bihor a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 237 din 23 mai 2000, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantă.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, rejudecarea cauzei în fond și admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât a timbrat apelul său.
Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speță, este de reținut că instanța de apel a solicitat reclamantei să completeze taxa de timbru cu suma de 2.513.905 lei și timbru judiciar de 1.500 lei.
Cum apelanta nu a dat curs obligației sale legale de timbrare, așa cum i-a indicat instanța de apel, corect aceasta a dispus aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările sale ulterioare și a anulat apelul ca insuficient timbrat.
În consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA București, prin lichidator SC R. SRL Oradea, împotriva deciziei nr. 237 din 23 mai 2000, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 noiembrie 2005.