Annulment Claim Revived, Land Dispute Remanded for Retrial Based on Inadequate Evidence
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the appeal, rejected the material-incompetence objection, and vacated the appellate-level ruling, remanding the case for retrial to the same court, which means the plaintiff prevailed on the procedural issue and the lower court’s dismissal of the annulment claim was overturned. The underlying dispute was an administrative-law action seeking partial annulment of a land ownership certificate issued to the county council and a company for a 1,200 m² plot, with the plaintiff claiming the plot fell within a larger area whose ownership had been reconstituted to him, while the lower court had rejected the claim because the land had been expropriated and the plaintiff had not been put in possession. The decisive legal basis was that the lower court had relied on incomplete and contradictory evidence, failing to fulfill its duty to establish the truth; the retrial must complete the record with a topographic and cadastral expert report to identify the land, verify whether possession had been transferred, and check whether the construction served a public-purpose linked to the dam, with the other appeal arguments to be re-examined under the applicable civil procedure rule.
Legislator headnote
AI generatedart. 315 C. proc. civ; Annulment Claim Revived, Land Dispute Remanded for Retrial Based on Inadequate Evidence: Față de situația adoptată, respectiv casarea integrală, se constată că examinarea celorlalte critici aduse sentinței prin recurs a devenit inutilă, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării (art. 315 C. proc. civ.).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul N.D. a chemat în judecată pârâții Consiliul Județean Suceava și SC S. SA Suceava, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceștia și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria SV nr. 0037/1995, emis pârâtelor pentru suprafața de 1200 mp, situat în comuna Horodnic de Sus, județul Suceava.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că terenul în suprafață de 1200 mp face parte dintr-o solă mai mare în tarlaua Bahnă, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform adeverinței nr. 4895/1991 emisă de Comisia Comunală Horodnic și sentinței nr. 6260/1994 a Judecătoriei Rădăuți. A mai arătat că pe acest teren prima pârâtă a edificat în perioada cooperativizării un canton de exploatare și a ocupat mai mult teren, deși această construcție nu a fost folosită conform obiectului de activitate, iar după apariția Legii fondului funciar a fost dezafectată.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ ,prin sentința nr. 145 din 5 septembrie 200, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând că, întrucât terenul pentru care s-a atestat dreptul de proprietate prim-pârâtei a fost expropriat, iar reclamantul nici măcar nu a fost pus în posesie cu acest teren, acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs N.D. reiterând motivele din acțiunea introductivă de instanță. În plus, recurentul a criticat sentința instanței de fond sub aspectului materialului probator, precizând că trebuia depusă toată documentația, inclusiv schița cadastrală pentru a putea verifica suprafața reală și amplasamentele acestuia.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, prin Decretul Prezidențial nr. 91/1978 a fost expropriată suprafața de 0,60 ha teren situat pe raza comunei Horodnic, jud. Suceava, în scopul constituirii a trei baraje cu rol de apărare împotriva inundațiilor, precum și a unui canton de exploatare care ocupa suprafața de 15 ari și care a fost împrejmuit cu gard de zidărie din piatră și fundație de beton.
Recurentul-reclamant a depus la dosar adeverință de proprietate și schița terenului pentru suprafața de 4,20 ha teren în care susține că se include și terenul cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a cărei anulare o solicită.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul prin apărător a solicitat instanței de fond efectuarea unei expertize topometrice care să stabilească suprafața de teren ocupată de curtea cantonului silvic, probă respinsă de instanță pentru considerentul că acesta nu a depus la dosar un titlu de proprietate, ba mai mult nici măcar nu a fost pus în posesie.
Rezultă din considerentele analizate că instanța de fond și-a fundamentat soluția pe un probatoriu incomplet și contradictoriu, ignorând îndatorirea legală care îi revine pentru descoperirea adevărului și prevenirea oricăror greșeli în cunoașterea faptelor. De aceea, pentru corecta soluționare a litigiului se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Probatoriile vor trebui completate cu efectuarea unei expertize topocadastrale pentru identificarea terenului, în sensul dacă acesta corespunde cu terenul revendicat de parte, inclusiv prin raportare la vecinătăți. Totodată, urmează a se verifica dacă terenul pe care se află cantonul, a făcut obiectul unei puneri în posesie și dacă cantonul construit este destinat obiectului unei utilități publice legate de exploatarea barajului.
Față de situația adoptată, respectiv casarea integrală, se constată că examinarea celorlalte critici aduse sentinței prin recurs a devenit inutilă, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării (art. 315 C. proc. civ.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge excepția necompetenței materiale
Admite recursul declarat de N.D., împotriva sentinței civile nr. 145 din 5 septembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.