Tenant’s improvements claim rejected; landlord awarded 615,763,254 lei for post-termination loss of use, cross-appeal denied.

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1699 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea reclamantei SC T.S. SRL și a obligat pe pârâta F. Vâlcea la plata sumei de 620.748.000 lei despăgubiri, respingând capetele de cerere privind transferul cu plată al dreptului de proprietate a terenului în suprafață de 400 m.p. și a instituirii dreptului de retenție și ca inadmisibilă cererea de restituire a chiriei pentru suprafața de teren de 140 m.p.

Totodată a fost admisă în parte și cererea reconvențională a pârâtei și s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 615.763.259 lei chirie și majorări s-a constatat reziliat contractul și actul adițional din 30 iunie 2003, respingând capetele de cerere privind dobânda și evacuarea. După compensarea cheltuielilor de judecată în limita sumei de 29.970.264 lei, pârâta a fost obligată la diferența de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 114 din 31 martie 2004, a admis apelurile declarate de reclamantă și pârâtă a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că a respins acțiunea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei, înlăturând obligarea pârâtei la plata sumei de 620.748.000 lei și a reclamantei la plata sumei de 615.763.259 lei, respingând și cererea privind constatarea rezilierii contractului de închiriere, menținând restul dispozițiilor, cu compensarea cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele părți.

Prin recursul său reclamanta, solicită, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 756.699.000 lei despăgubiri și instituirea dreptului de retenție, întrucât a efectuat lucrări de investiții pentru care pârâta și-a dat acordul.

Prin recursul său pârâta, solicită în esență, admiterea cererii sale reconvenționale și obligarea reclamantei la plată, precum și respingerea apelului declarat de această parte.

Recursul declarat de reclamantă este nefondat pentru cele ce se vor arăta.

Având în vedere dispozițiile art. 1429 pct. 1 C. civ., se constată că locatarul nu poate aduce modificări spațiului închiriat decât cu aprobarea locatorului, situație ce rezultă la dosar de fond, precum și pentru celelalte investiții efectuate pe teren și la subsol.

Cum din contractul de închiriere încheiat de părți nu rezultă nici un drept al locatarului de a efectua lucrări de îmbunătățiri pe cheltuiala locatorului, corect instanța de apel a constatat că reclamanta nu este îndreptățită a le pretinde.

Aprobările date de locator au avut în vedere numai ca locatarul să le poată efectua pe cheltuiala sa în vederea exploatării spațiului necesar afacerii sale.

În această situație acțiunea reclamantei pentru daunele privind cheltuielile de investiții și dreptul de retenție este nefondată și va fi respinsă, situație în care apelul său va fi respins, ca nefondat, și în consecință și recursul său va fi privit ca atare și deci respins.

Recursul declarat de pârâtă este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, este necontestat că reclamanta a predat spațiul pârâtei după expirarea contractului, situație în care pârâta în calitate de locator este îndreptățită la plata lipsei de folosință, având în vedere că notificase pe reclamantă.

În această situație, se constată că în mod greșit instanța de apel a respins cererea reconvențională a pârâtei, privind acest capăt de cerere, care fusese corect soluționat prin hotărârea instanței de fond.

Având în vedere cele de mai sus, va fi admis recursul pârâtei, se va modifica decizia atacată, va fi admis apelul declarat de această parte, împotriva sentinței instanței de fond, care va fi schimbată în parte, în sensul că va fi respinsă acțiunea principală a reclamantei și va menținută dispoziția privind admiterea cererii reconvenționale a pârâtei numai în ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 615.763.254 lei lipsă de folosință precum și celelalte dispoziții; Apelul reclamantei va fi respins și de asemenea și recursul declarat de reclamantă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta F. Vâlcea.

Modifică decizia nr. 114/ A-C din 31 martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Admite apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva sentinței nr. 1699/ C din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Vâlcea, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC T.S. SRL.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și respinge apelul reclamantei declarat împotriva aceleiași sentințe.

Respinge recursul reclamantei declarat împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.