Inadmissibility of appeal on points of law against refusal to suspend insolvency proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal on points of law filed by a guarantee defendant against an appellate decision that refused to suspend the proceedings. The case concerned a commercial dispute regarding contractual damages and interest, where the trial court had partially upheld the plaintiff's claim while recognizing the limitation period for an earlier period, and the guarantee defendant, acting through its judicial administrator, had sought to suspend the trial proceedings pursuant to insolvency legislation. The Supreme Court held that the appeal was procedurally improper because Article 2441(2) of the Code of Civil Procedure permits a challenge by appeal on points of law only against orders *disposing* the suspension of proceedings, whereas the challenged order merely *denied* the request for suspension, a ruling that is not subject to this specific form of appeal under the statutory text.
Legislator headnote
AI generatedart. 42 din Legea nr. 64/1995, art. 2441 C. proc. civ, art. 2441 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal on points of law against refusal to suspend insolvency proceedings: Conform art. 2441 C. proc. civ., asupra suspendării judecății procesului instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs care se poate declara atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 12.297 din 8 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția comercială, admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC B.B.B. SA, împotriva pârâtei SC B.B.S. SRL, respinge cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor pe perioada 1 ianuarie 1999 – 17 aprilie 2000, constatând prescris dreptul material la acțiune, obligă pe pârâtă la plata sumei de 3.959.449.834 lei, din care suma de 2.486.080.861 lei reprezintă contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 24 mai 2000 – 31 ianuarie 2003, iar suma de 1.473.368.973 lei dobândă legală pe aceeași perioadă, admite cererea de chemare în garanție, admite cererea, în parte formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție SC B.R. SA București, obligă pe chemata în garanție la plata sumei de 3.959.449.834 lei către pârâtă cu titlu de despăgubiri; obligă pe pârâtă la plata sumei de 77.739.498 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată; obligă pe chemata în garanție la plata sumei de 77.739.498 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva soluției instanței de fond au declarat apel pârâta cerând și suspendarea executării vremelnice a sentinței precum și chemata în garanție.
Reclamanta a declarat apel atât împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond cât și împotriva încheierii din ședința din 23 februarie 2004 de la același dosar pe care o critică pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale privind prescripția dreptului său la acțiuni. La 8 iunie 2005 apelanta chemată în garanție SC B.R. SA în insolvență, prin administrator judiciar SC V. SA, solicită instanței de apel suspendarea judecării cauzei, conform art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Prin Încheierea din ședința publică din 8 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, apelanta chemata în garanție SC B.R. SA, în insolvență, prin administrator judiciar SC V. SA, formulează recurs criticând-o ca fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și solicitând admiterea acestuia și modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a judecării cauzei.
Recursul formulat de chemata în garanție este inadmisibil.
Conform art. 2441 C. proc. civ., asupra suspendării judecății procesului instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs care se poate declara atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
În lumina textului de lege evocat recursul se poate declara numai împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, ceea ce înseamnă că, per a contrario, nu poate fi atacată cu recurs încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare.
Astfel fiind, cu aplicarea art. 2441 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC B.R. SA București, împotriva încheierii din 8 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2005.