Eligibility of tariff surcharges for penalty waiver under emergency decree and standing of branch office in utility debt recovery
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant, upholding the lower courts' judgment that mandated the public utility company to pay approximately 1.54 billion lei in late payment penalties and 41 million lei in litigation costs to the plaintiff energy supplier. The dispute concerned the defendant's failure to pay electricity bills from October 2002 to December 2003, with the defendant challenging both the plaintiff's legal capacity as a branch office and arguing for exemption from penalties under Government Emergency Decree No. 37/2004 due to full payment of current debts by June 2004. The court held that the plaintiff, authorized by its board and a direct party to the supply contract, possessed valid standing to sue, and the defendant did not qualify for the decree's penalty waiver because its remaining debt consisted of tariff surcharges rather than ordinary consumption obligations, while the specific billing period also excluded it from the scope of Government Emergency Decree No. 57/2002.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004, art. 312 C. proc. civ; Eligibility of tariff surcharges for penalty waiver under emergency decree and standing of branch office in utility debt recovery: The dispute concerned the defendant's failure to pay electricity bills from October 2002 to December 2003, with the defendant challenging both the plaintiff's legal capacity as a branch office and arguing for exemption from penalties under Government Emergency Decree No. 37/2004 due to full payment of current debts by June 2004. The court held that the plaintiff, authorized by its board and a direct party to the supply contract, possessed valid standing to sue, and the defendant did not qualify for the decree's penalty waiver because its remaining debt consisted of tariff surcharges rather than ordinary consumption obligations, while the specific billing period also excluded it from the scope of Government Emergency Decree No. 57/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to support the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 691 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea reclamantei SC E. SA Buzău și pârâta R.A.M. Buzău a fost obligată la plata sumei de 1.543.410.355 lei cu titlu de penalități și la 41.863.207 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 711 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
S-a reținut în considerentele deciziei că pârâta nu a făcut dovada că a fost scutită de plata penalităților, iar pe de altă parte acestea se referă la facturi neachitate în perioada 2002 – 2003, care exced O.U.G. nr. 57/2002.
Împotriva acestei decizii pârâta R.A.M. Buzău a declarat recurs și a susținut că este nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că reclamanta sucursala Buzău a SC E. SA nu are capacitate procesuală de folosință, nu are personalitate juridică și nu poate să aibă calitatea de reclamant.
Pe fondul litigiului a susținut că beneficiază de dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. 37/2004, care prevăd anularea penalităților și majorărilor de întârziere, întrucât a achitat până la data de 30 iunie 2004 obligațiile curente și restante pentru consumul de energie electrică.
S-a susținut că pentru suma de 7.293.254.631 lei, reprezentând majorări de tarif calculate în baza H.G. nr. 236/1993 la care se referă procesul verbal de divergență din 12 decembrie 2002, au semnat la sediul intimatei convenția și graficul de eșalonare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului invocând că are calitate procesuală activă, iar pe fondul litigiului recurenta nu beneficiază de scutirea de plata penalităților prevăzută de O.U.G. nr. 37/2004.
Recursul nu este fondat.
Capacitatea de folosință a persoanei juridice constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile.
Potrivit art. 33 din decretul nr. 31/1954 persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitate de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor, dispoziție care se regăsește în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 cu referire la societățile comerciale.
În speță, intimata – reclamantă are capacitate de folosință și dreptul de a formula acțiuni în instanță pe de o parte prin competențele date de consiliul de administrație a SC E. SA prin anexa cererii de înmatriculare la R.C., iar pe de altă parte aceasta este parte în contractul de furnizare a energiei electrice din 24 mai 2000.
Nici critica ce vizează fondul litigiului nu este întemeiată.
Potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 beneficiază de anularea penalităților de întârziere persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligații curente și restante pentru consumul de energie electrică, termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie 2004.
În speță, recurenta pârâtă la acea dată figura ca debitoare cu suma de 7.293.254.631 lei, reprezentând majorări de tarif respectiv energie electrică livrată cu tarif majorat și deci nu a beneficiat de aplicarea acestei ordonanțe.
Pe de altă parte, în litigiul dedus judecății intimata – reclamantă a pretins penalități la plata facturilor pentru perioada 31 octombrie 2002 – 15 decembrie 2003, așa încât nu se aplică prevederile O.U.G. nr. 57/2002.
Așa fiind, recurenta – pârâtă nu a făcut dovada că a beneficiat de scutire de plata penalităților solicitate de intimata – reclamantă și în mod corect ambele instanțe au dispus obligarea la plata acestora.
Pentru aceste considerente urmează ca potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A.M. Buzău, împotriva deciziei nr. 711 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2005.