Judicial dissolution of SRL: inapplicability of relative procedural nullities to individual associates and finality of grave disputes under Law No. 31/1990

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1005, pronunțată la data de 21 aprilie 2004, în dosarul nr. 7309/2003, secția comercială a Tribunalului Maramureș, a admis acțiunea formulată de reclamanții Z.V., T.V., C.I., împotriva pârâților SC E. SRL, C.S. și B.G.; a dispus dizolvarea SC E. SRL; a numit lichidator pe O.M. și a dispus publicarea sentinței în M. Of. partea a IV-a și într-un ziar de largă răspândire pe cheltuiala reclamanților.

Spre a hotărî astfel prima instanță a reținut că, întrucât SC E. SRL nu mai are organe statutare, respectiv administrator și nici unul dintre asociați nu a făcut demersuri pentru desemnarea acestuia, că aceasta și-a încetat activitatea, nu a depus bilanțul la sfârșit de an, nu are sediu social cunoscut, iar inactivitatea „temporară” anunțată organelor fiscale depășește 3 ani, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 323 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată ca și cele prevăzute de art. 222 lit. e) din același act normativ având în vedere gravele neînțelegeri dintre asociați evidențiate de probele administrate.

Apelul declarat de C.S., împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 417, pronunțată la data de 15 iunie 2004, în dosarul nr. 7878/2004.

Pentru a pronunța această decizie instanța de control, raportând sentința atacată la motivele invocate prin cererea de apel, a reținut, în principal, că prima instanță a făcut, în mod corect, aplicarea art. 222 lit. e) din Legea nr. nr. 31/1990, întrucât probele administrate atestă existența unor neînțelegeri grave între asociați ce fac imposibilă continuarea societății, impunându-se dizolvarea acesteia cu toate consecințele ce decurg din aceasta: desemnarea unui lichidator și efectuarea lichidării, situație în care nu se impune analizarea incidenței celorlalte motive de dizolvare prevăzute de art. 222 din evocatul act normativ și nici administrarea altor probe.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelantul pârât C.S. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că procedura de citare a SC E. SRL pentru termenul la care s-a judecat apelul a fost viciată, lipsind ștampila acesteia pe procedura de citare; că decizia a fost pronunțată cu încălcarea, flagrantă, a prevederilor legale în materie, critici care, cu aplicarea art. 306 (3) C. proc. civ., se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., susținându-se în dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că decizia atacată a fost pronunțată fără administrarea unor probe necesare pentru justa soluționare a cauzei, respinse de instanța de apel.

Recursul este nefondat.

Astfel, neregularitatea procedurii de citare a SC E. SRL, chiar dacă ar fi reală, reprezintă o nulitate relativă în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi invocată decât de partea pretins vătămată, respectiv de susnumita societate comercială, recurentul nefiind îndreptățit să invoce în favoarea sa nulitatea relativă de care se putea prevala exclusiv această parte, așa încât critica ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Având în vedere că gravele neînțelegeri intervenite între asociați, relevate, amplu, de materialul probator administrat în cauză, ce au condus la imposibilitatea realizării obiectului social, se constituie în cauză de dizolvare, prevăzută de art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, în redactarea în vigoare la data pronunțării sentinței și deciziei atacate, evocat și de instanța de apel, se constată că aceste dispoziții legale au fost corect aplicate, situație ce înlătură incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cum împrejurarea respingerii cererii de probatorii formulată de apelant, de către instanța de apel, constituie o chestiune de apreciere a mijloacelor de probă de care aceasta a putut uza în mod suveran, ce excede controlului acestei instanțe, se constată că această critică nu poate determina modificarea deciziei în condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 invocat de recurent, întrucât acestea vizează lipsa motivării, motive contradictorii ori străine de natura pricinii și nu poate fi încadrată în nici un alt motiv de recurs, conform art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul C.S., împotriva deciziei nr. 416 din 15 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj Napoca, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2005.