Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 4388/2005 AI generated

Cross-appeals against reduction of judicial accounting expertise costs dismissed; appellate cost allocation upheld

Case Number Decizia nr. 4388/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the cross-appeals of both the claimant and the defendant, thereby upholding the Court of Appeal's decision which had partially reversed the first-instance judgment by reducing the litigation costs awarded to the claimant. The dispute concerned the allocation of costs for a judicial accounting expertise ordered during litigation initiated by a shareholder to audit a company's management and financial situation under the Commercial Code; the first-instance court had ordered the defendant to pay the full 80,000,000 lei expertise fee, while the appellate court reduced this amount to 50,000,000 lei. Relying on the Civil Procedure Code provisions regarding the assessment of judicial expenses and the right to challenge decisions based on erroneous application of the law, the court held that the appellate instance correctly exercised its discretion by determining that only a portion of the requested questions strictly required expert analysis, while others could have been addressed through direct inquiry or statutory auditor reports, thus justifying a proportional reduction of the recoverable costs.

Legislator headnote

AI generated

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 274 alin. (2) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Cross-appeals against reduction of judicial accounting expertise costs dismissed; appellate cost allocation upheld: Nemulțumite de decizia pronunțată au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, ambele invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
judicial expert fee commercial accounting assessment of costs judicial discretion civil judgment commercial dispute

Cited Legislation

AI generated
art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
Pronunțând această încheiere, instanța de fond a reținut că acțiunea precum și cererea de intervenție prin care se solicită desemnarea unor experți care să analizeze gestionarea și managementul pentru anul 1999 la societatea pârâtă și întocmirea unui raport sunt întemeiate, conform art. 133 alin.
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
Nemulțumite de decizia pronunțată au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, ambele invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
art. 274 alin. (2) C. proc. civ
Reclamanta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 274 alin.
art. 274 C. proc. civ
În cazul de față, instanța de apel, reducând cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de expert de la 80.000.000 lei la 50.000.000 lei a respectat întocmai dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
art. 312 alin. (1) C. proc. civ
Având în vedere că stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată este o problemă de apreciere a probelor și pe care instanța de apel a făcut-o în mod corect, Înalta Curte stabilește că decizia atacată este legală și drept urmare în temeiul art. 312 alin.
AI generated
Decizia nr. 1714/2011
Allocation of judicial accounting expert fees to corporate expense under shareholder information rights despite lack of proven bad faith
Decizia nr. 3066/2004
Deductibility of consulting fees and evidentiary value of accounting expertise in tax appeals
Decizia nr. 572/2024
Accounting expert's disciplinary challenge rejected; appeals dismissed, prior ruling upheld
Decizia nr. 1559/2022
Cross-appeals in tax assessment dispute dismissed, upholding partial annulment of deduction and VAT rulings and holding restitution claim inadmissible due to failure to exhaust prior administrative remedy.
Decizia nr. 2982/2011
Expert's appeal against fee reduction lacks standing; non-parties cannot attack final judgments

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 723 din 8 martie 2004, Tribunalul Bihor a admis acțiunea precizată formulată de S.I.F. B.C. SA din Arad, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.I.P. Oradea în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Oradea și a obligat pârâta către reclamantă la 80.000.000 lei, reprezentând onorariu pentru expertiză contabilă și 460.000 lei alte cheltuieli de judecată și la 2.453.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei.

Pronunțând această încheiere, instanța de fond a reținut că acțiunea precum și cererea de intervenție prin care se solicită desemnarea unor experți care să analizeze gestionarea și managementul pentru anul 1999 la societatea pârâtă și întocmirea unui raport sunt întemeiate, conform art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar atâta timp cât efectuarea expertizei contabile este justificată și onorariul de 80.000.000 lei a fost achitat numai de reclamantă trebuie ca pârâții aflați în culpă procesuală să-i plătească această sumă alături de celelalte cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei încheieri pârâta a declarat apel susținând că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 80.000.000 lei, deoarece nu se impunea efectuarea expertizei contabile, reclamanta având posibilitatea să solicite informațiile necesare de la conducerea societății pârâte.

A formulat apel și intervenienta criticând sentința sub aspectul necomunicării expertizei contabile efectuate în cauză.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 8 din 16 noiembrie 2004 a admis ambele apeluri și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a constatat comunicat prin intermediul instanței de apel raportul de expertiză judiciară contabilă și a redus de la 80.000.000 lei la 50.000.000 lei cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu expertiză contabilă la care a fost obligată pârâta către reclamantă.

Hotărând astfel, instanța de control judiciar a reținut că din cele 10 întrebări adresate de reclamantă expertului, doar la 5 era necesară efectuarea expertizei contabile, celelalte întrebări putând primi răspuns printr-o simplă adresă și prin verificarea raportului cenzorilor societății pârâte și astfel că raportat la onorariul expertului de 80.000.000 lei, doar suma de 50.000.000 lei îi poate fi imputabilă apelantei.

Nemulțumite de decizia pronunțată au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, ambele invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut și că în mod greșit instanța de apel a reținut reaua-credință a reclamantei motivată pe baza întrebărilor de la pct. 1-5 din expertiza contabilă, atâta timp cât din expertiză și din întreg probatoriu au rezultat o serie de neregularități în gestionarea societății și de abuzuri ale managerilor pârâtei, confirmate de cenzori.

Cât privește pe pârâtă aceasta susține că reclamanta trebuia să suporte singură întreaga sumă de 80.000.000 lei, pentru onorariu de expertiză deoarece putea să ceară informații de la conducerea societății în legătură cu situația economico-financiară sau să propună un audit independent și extrajudiciar, a cărui cost putea fi negociat.

În subsidiar, arată că față de faptul că numai la 4 din cele 10 obiective era necesară părerea unui expert și proporția privind suportarea onorariului de expertiză trebuia să fie aceeași, respectiv trebuia obligată la 40 % din totalul onorariului.

Ambele recursuri nu sunt fondate.

Atât reclamanta cât și pârâta și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească poate fi modificată când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În cazul de față, instanța de apel, reducând cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de expert de la 80.000.000 lei la 50.000.000 lei a respectat întocmai dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Într-adevăr pârâta este partea care a căzut în pretenții dar expertiza contabilă administrată în cauză la cererea reclamantei s-a dovedit a fi utilă soluționării cauzei doar parțial întrucât anumite aspecte invocate de reclamantă puteau fi verificate de aceasta, fără a fi necesară părerea unui expert contabil.

Având în vedere că stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată este o problemă de apreciere a probelor și pe care instanța de apel a făcut-o în mod corect, Înalta Curte stabilește că decizia atacată este legală și drept urmare în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC C. SA Oradea și reclamanta S.I.F. B.C. Arad, împotriva deciziei nr. 8 din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.