Ethnic persecution benefits upheld; denial annulled and refugee-status claim recognized.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 octombrie 2002, P.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare. să se dispună anularea hotărârii nr. 3566 din 7 octombrie 2002, prin care Comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei de a-i recunoaște calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din județul Satu Mare, în localitatea Lupeni, județul Hunedoara.

Că deși a făcut dovada nașterii în localitatea respectivă, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea pe baza unor precizări emise de Casa Națională de Pensii, care, însă, adaugă la lege și trebuie înlăturate pentru acest considerent.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 594/CA din 25 noiembrie 2002, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că hotărârea nr. 3566 din 7 octombrie 2002, care formează obiectul litigiului, încalcă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, care a aprobat O.G. nr. 105/1999, lege modificată la rândul ei, prin Legea nr. 586/2002.

Că în raport cu reglementarea legală în vigoare, reclamantul P.V. beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor refugiate din localitatea de domiciliu, în altă localitate, pentru motive etnice.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece nici O.G. nr. 105/1999, nici actele normative modificatoare adoptate ulterior (Legile nr. 189/2000 și nr. 367/2001), nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului părinților lor. Aceștia din urmă au fost asimilați strămutaților prin Normele pentru aplicarea ordonanței mai sus menționate.

Recursul este nefondat.

Cu actele depuse la dosar, inclusiv declarația autentică a martorului T.V. s-a dovedit că reclamantul P.V. s-a născut la 1 august 1942, în timpul refugiului părinților săi din comuna Culciu, satul Carasen, județul Satu Mare, în localitatea Lupeni, județul Hunedoara. Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna octombrie 1940 și luna august 1944.

Curtea de Apel Oradea a reținut corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, de vreme ce, indiscutabil, au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni datorate strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Pe de altă parte, precizările Casei Naționale de Pensii, invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă nepermis la lege și nu pot să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 3566 din 7 octombrie 2002, de respingere a cererii reclamantului.

Ținând seama de aceste considerente și de inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.594/CA/2002 - P din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.