Cassation in annulation limited to material errors: substantive re-examination of lease breach and penalty clauses inadmissible under Art. 318 CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal, thereby upholding its own prior appellate decision that had dismissed the plaintiff's action for late penalties. The dispute involved a commercial company seeking a substantial penalty payment from a defendant under a lease agreement, arguing that the defendant’s unilateral concession of the property to a third party constituted a breach warranting contractual penalties; however, the initial appellate court had previously found no breach of lease conditions. The court ruled that the plaintiff's attempt to overturn the appellate decision by arguing material error was actually an impermissible re-examination of the substantive merits and re-appreciation of contractual clauses and evidence, which are outside the scope of a cassation appeal limited to procedural errors under Article 318 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ; Cassation in annulation limited to material errors: substantive re-examination of lease breach and penalty clauses inadmissible under Art. 318 CPC: Hotărârea dată în recurs, potrivit art. 318 C. proc. civ., poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale. Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs. În speță, așa cum rezultă din motivele expuse în cuprinsul cererii sale, contestatoarea reia problemele de fond care au fost examinate de către instanța de recurs. Prin urmare, contestatoarea urmărește o examinare a fondului întrucât este nemulțumită de soluția instanței de recurs prin evocarea unor greșeli de judecată și nu a unor neregularități evidente care să poată fi calificate drept greșeli de fapt.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 164 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de SC E.P. SRL București, prin lichidator și a obligat-o pe pârâta SC C. SA la plata sumei de 500.000 dolari, reprezentând penalități de întârziere (în lei la data executării) precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței nr. 164 din 14 octombrie 2003 a declarat recurs, pârâta SC C. SA, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2216 din 22 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 3840/2003, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel, a admis recursul pârâtei și a trimis cauza pentru rejudecare în fond la Tribunalul Neamț.
Reclamanta SC E.P. SRL prin lichidator a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2216 din 22 iunie 2004, contestație care a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4199 din 28 octombrie 2004, pronunțată în dosarul 9058/2004, Înalta Curte, a analizat motivul de contestație și a stabilit că litigiul, potrivit reglementărilor care erau aplicabile la data pronunțării sentinței, era de competența Curții de Apel în primă instanță. Ca urmare, decizia nr. 2216 din 22 iunie 2004 a fost anulată și s-a fixat termen pentru judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 164 din 14 octombrie 2003.
După examinarea criticilor care vizau fondul litigiului, Înalta Curte, prin decizia nr. 5216 din 2 decembrie 2004 a admis recursul pârâtei SC C. SA Piatra Neamț, și a modificat sentința recurată în sensul respingerii acțiunii. Pentru a decide astfel, Curtea a examinat raporturile juridice dintre părți și a stabilit că pârâta nu a încălcat condițiile locațiunii și, ca atare, nu datorează penalități de întârziere așa cum greșit a stabilit instanța de fond.
Împotriva deciziei nr. 5216 din decembrie 2004 a formulat contestație în anulare reclamanta SC E.P. SRL întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Contestatoarea a susținut că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale câtă vreme contractul în litigiu a fost denunțat unilateral de intimată, iar Curtea a înlăturat aplicarea clauzei penalizatoare stabilită prin art. 6.6 din contract. Contestatoarea, după expunerea istoricului situației de fapt, în sprijinul susținerii că soluția este rezultatul unei greșeli materiale, a susținut că lipsirea SC E.P. SRL de dreptul său de folosință prin concesionarea făcută către SC C.P. SA este, în opinia sa, o denunțare unilaterală a contractului care trebuia sancționată prin plata de penalități.
Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Hotărârea dată în recurs, potrivit art. 318 C. proc. civ., poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale. Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs. În speță, așa cum rezultă din motivele expuse în cuprinsul cererii sale, contestatoarea reia problemele de fond care au fost examinate de către instanța de recurs. Prin urmare, contestatoarea urmărește o examinare a fondului întrucât este nemulțumită de soluția instanței de recurs prin evocarea unor greșeli de judecată și nu a unor neregularități evidente care să poată fi calificate drept greșeli de fapt.
Evocând fondul, contestatoarea urmărește reexaminarea fondului sau o reapreciere a fondului, lucru nepermis de textul art. 318 C. proc. civ., care nu urmărește să deschidă părților calea recursului la recurs. Din expunerea motivelor de către contestatoare este evident că aceasta a pus în discuție clauza penalizatoare prevăzută de art. 6.6 din contract cât și operațiunile care au avut loc și anume cesiunea contractului și respectiv concesiunea acestuia, pe care instanța de recurs le-a examinat și a făcut asupra lor o apreciere în contextul celorlalte probe, așa încât nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii.
În consecință, contestația în anulare va fi respinsă întrucât nu se încadrează în prevederile art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 5216 din 2 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul 9058/2004, formulată de contestatoarea SC E.P. SRL, prin lichidator Judiciar SC F.C. SRL București, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2005.