Forcible execution authorization and statute of limitations: Cancellation complaint dismissed for lack of omission in appellate review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the cancellation complaint as unfounded, leaving the lower appellate court's decision upholding the forcible execution of titles of execution in force. The dispute concerned a challenge to a final judgment that had rejected a prior appeal and confirmed the validity of a first-instance court's authorization for forcible execution, with the complainant alleging that the appellate court had omitted to examine the modification ground regarding the refusal of such execution. The decisive legal basis was Article 318(1) of the Code of Civil Procedure, under which a cancellation complaint is only admissible for material errors or the erroneous omission to examine a modification or cassation ground; the court found no omission because the appellate decision had already expressly determined the legality and well-foundedness of the lower court's ruling on the statute of limitations and the rejection of the execution contest.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 318 alin. (1) C. proc. civ; Forcible execution authorization and statute of limitations: Cancellation complaint dismissed for lack of omission in appellate review: Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1683 din 10 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială (dosar nr. 3527/2004) a respins recursul declarat de C.M.M. Buftea, împotriva deciziei nr. 208/ A din 6 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. A obligat recurenta la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că decizia nr. 1685/ R din 25 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă a rămas irevocabilă, nefiind anulată printr-o eventuală cale extraordinară de atac, aceasta intrând în puterea lucrului judecat. Ca atare, dreptul creditoarei de a cere executarea silită nu a fost stins prin prescripție.
Pe fondul pricinii s-a reținut că bine instanța de apel a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii pe care creditoarea le deținea împotriva debitoarei, cererea fiind formulată, cu respectarea termenului de prescripție, iar contestația la executare a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea C.M.M. Buftea a formulat în termen contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea cererii se susține că în soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a omis să cerceteze motivul de recurs constând în modificarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea cererii de încuviințare a executării silite.
Pentru acest motiv, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului.
Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.
În speță, contestatoarea invocă nepronunțarea instanței supreme asupra motivului de modificare, privind respingerea în fond a cererii de încuviințare a executării silite.
Ori, așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, reținute la dosar recurs, instanța de judecată a constatat legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate în apel, în sensul că încuviințarea executării silite în baza titlurilor deținute împotriva debitoarei s-a făcut cu respectarea termenului de prescripție iar contestația la executare a fost respinsă, astfel că nu poate fi invocată nepronunțarea instanței asupra vreunui motiv invocat în recurs.
Așa fiind, se constată că cererea formulată de contestatoarea C.M.M. Buftea este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 1683 din 10 martie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. 3527/2004, formulată de contestatoarea C.M.M. Buftea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.