Nullity of concession contract for lack of valid signature by company representative under Article 948 Civil Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generated**Outcome:** The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, rendering the lower courts' judgment irrevocable and confirming the **absolute nullity** of the 1994 concession contract, thereby upholding the respondent company's reconventional claim. **Dispute & Facts:** The landowner (claimant) sued a private limited company (defendant) for unpaid concession fees and the return of a 15,000 sq. m. plot, while the company counterclaimed for the annulment of the 1994 concession agreement. The core factual dispute centered on the authorization to sign the 1994 contract, given that the defendant had already legally occupied and paid rent for the land since 1990 under a separate lease agreement. **Legal Basis:** The court applied **Article 948 of the Civil Code** (regarding the representation of limited liability companies) to hold that the contract was absolutely null because it was not signed by the company’s sole associate/manager or a duly authorized representative; the failure of the landowner to prove valid handover of the land under the disputed concession contract, amidst the defendant’s continued performance of the prior 1990 lease, further substantiated the nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 948 C. civ; Nullity of concession contract for lack of valid signature by company representative under Article 948 Civil Code: Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le face prin recursul de față, în raport de probatoriile aflate la dosarul cauzei, se constată că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 decembrie 1998, reclamantul C.L.M. Turda a chemat în judecată pe pârâta SC Ș.Ș.H. SRL Turda, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea acesteia la plata sumei de 38.360.667 lei prețul concesiunii pentru anii 1997 și 1998 și a penalităților aferente; rezilierea contractului de concesiune din 21 iunie 1994, cu despăgubiri; și obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină posesie și folosință, liber de orice construcție terenul situat în Turda, în suprafață de 15.000 mp., înscris în C.F., cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC Ș.Ș.H. SRL Turda a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, încheiat de părți.
După strămutarea cauzei, Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 958 din 8 iulie 2005, a respins acțiunea reclamantului și a admis cererea reconvențională a pârâtei și în consecință a constatat nulitatea absolută a contractului de concesionare din 21 iunie 1994.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 216 din 16 decembrie 2005, a respins apelul reclamantului, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești reclamantul C.L.M. Turda a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale, întrucât contractul de concesiune a putut fi legal semnat de O.V.N., iar lipsa unei semnături neatrăgând nulitatea absolută, cum greșit s-a reținut.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le face prin recursul de față, în raport de probatoriile aflate la dosarul cauzei, se constată că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speță, se constată că instanțele au reținut corect că încălcându-se dispozițiile art. 948 C. civ., contractul de concesiune din 21 iunie 1994 este lovit de nulitate absolută, întrucât nu a fost legal semnat de T.P. asociatul unic al pârâtei.
Cum pârâta folosea terenul legal încă din 1990 (în baza contractului de închiriere din 1 iunie 1990 și a deciziei nr. 52 din 3 august 1990 de atribuire pe durata construcțiilor) reclamantul nu a putut face dovada predării-primirii suprafeței de teren în litigiu, din contractul de concesiune pe care îl invocă, care astfel nu a putut fi legal încheiat.
Cu alte cuvinte, contractul de concesiune care nu a fost recunoscut de pârâtă ce a continuat să plătească chiria stabilită prin contractul inițial din 1990 cu majorările privind indicele de inflație, a fost lovit de nulitate absolută, întrucât nu a fost negociat de pârâtă prin administratorul său T.P. și nici nu a fost semnat de acesta sau o persoană împuternicită în acest scop, cum bine s-a reținut prin hotărârea pronunțată în apel.
În consecință, recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L.M. Turda, împotriva deciziei civile nr. 216/A/2005 din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.