Penalty cap under Law 469/2002 upheld; appeal dismissed, award cut to 189 million RON.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 iunie 2004, reclamanta SC P. SA Brașov a solicitat obligarea pârâtei SC M.G. SRL la plata sumei de 1.067.386.916 lei, reprezentând 970.351.783 lei despăgubiri de 1 % pe zi de întârziere și 97.035.133 lei penalități de 0,1 % pe zi de întârziere calculate, conform convenției încheiate la data de 9 iulie 2002, la suma de 439.072.880 lei stabilită prin Ordonanța din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Brașov, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2087 din 24 noiembrie 2004 a respins cererea reclamantei cu motivarea că prin ordonanța Tribunalului Brașov din 27 ianuarie 2003 s-a admis în parte cererea acesteia și pârâta a fost obligată ca în termen de 30 de zile să-i plătească suma de 439.072.886 lei preț, 254.033.124 lei penalități de întârziere și 16.303.000 lei cheltuieli de judecată și reclamanta putea să ceară executarea acestei hotărâri conform dispozițiilor art. 3712 C. proc. civ.

S-a reținut că potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, cuantumul penalităților de întârziere nu putea depăși suma asupra căreia sunt calculate, decât în situația în care părțile ar fi prevăzut-o în mod expres.

Prin decizia nr. 72 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că, s-a admis în parte acțiunea și pârâta a fost obligată la plata sumei de 189.039.762 lei despăgubiri și penalități de întârziere; s-au respins celelalte pretenții și intimata pârâtă a fost obligată la 18.111.682 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3712 C. proc. civ., întrucât cuantumul penalităților și despăgubirilor s-a stabilit prin ordonanța din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Brașov, iar potrivit convenției părților din 9 iulie 2002, acestea sunt datorate până la plata debitului.

S-a stabilit că în raport de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, conform cărora totalul penalităților de întârziere în decontare, nu pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, reclamantei i se cuvin penalități și despăgubiri pentru întârziere pe perioada 1 noiembrie 2002 – 9 iunie 2003 în sumă de 185.039.762 lei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta SC P. SA Brașov a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulată împotriva pârâtei.

A susținut recurenta că în mod greșit instanța a admis acțiunea numai pentru suma de 189.039.762 lei cu titlu de despăgubiri și penalități și a confundat debitul cu penalitățile acordate prin ordonanța din 15 mai 2003. Că suma solicitată reprezintă penalități și despăgubiri calculate pentru perioada 1 decembrie 2002 data formulării cererii pentru somația de plată și până la 9 iunie 2003 data achitării integrale a debitului.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului, întrucât între părți nu s-a încheiat contract care să prevadă expres că valoarea penalităților poate depăși cuantumul debitului potrivit dispozițiilor art. 2 și 4 din Legea nr. 469/2002.

Recursul nu este fondat.

Părțile au încheiat la 9 iulie 2002 o convenție prin care au stabilit ca plata sumelor de 167.018.812 lei, reprezentând contravaloare facturi și respectiv 8.417 euro în echivalent la data plății reprezentând utilaje livrate să se facă în 3 tranșe prevăzute în mod expres, iar în caz de întârziere în plată, pârâta a fost de acord ca pe lângă penalitățile de întârziere de 0,1 % să plătească și despăgubiri de 1 % pe zi de întârziere.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin ordonanța din 27 ianuarie 2003 a admis în parte cererea creditoarei și a somat-o pe debitoare ca în termen de 30 de zile să plătească suma de 439.072.886 lei cu titlu de preț, 254.033.124 lei penalități de întârziere și 16.303.000 lei cheltuieli de judecată.

Reclamanta a încasat aceste sume la data de 9 iunie 2003, și prin litigiul dedus judecății a pretins obligarea pârâtei la 1.067.386.916 lei, reprezentând despăgubiri și penalități de întârziere calculate de la 1 noiembrie 2002 până la 9 iunie 2003 data achitării debitului.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, totalul penalităților pentru întârziere în decontare, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.

În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect instanța de apel a reținut că recurenta pârâtă datorează numai suma de 185.039.762 lei ce a rezultat din deducerea din suma de 439.072.886 lei (reprezentând debitul) a sumei de 254.033.124 lei la care a fost obligată prin ordonanța Tribunalului Brașov din 27 ianuarie 2003, și a fost achitată de pârâtă.

Susținerea recurentei că instanța printr-un raționament greșit a confundat debitul cu penalitățile, nu are suport probator întrucât față de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, s-a avut în vedere că valoarea penalităților acordate, să nu depășească cuantumul debitului, deoarece părțile nu au stipulat o convenție în acest sens.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii și urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 72/ Ap din 28 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.