Challenging non-contentious execution authorization by citing prescription and title invalidity in appeal

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 11 mai 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București s-a încuviințat cererea de executare silită prin poprire formulată de creditoarea SC T. SA București, până la concurența sumei de 450.000 dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul oficial B.N.R. din data plății împotriva debitoarei SC O.A. SA Brașov și terțului poprit B.C.R. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la 16 februarie 2004.

Prin decizia nr. 128 din 11 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins, ca nefondat apelul formulat de debitoare.

Împotriva acestei decizii, debitoarea a formulat recurs întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 1 C. proc. civ. a invocat că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale judecând ca instanță comercială în condițiile în care judecătoria a judecat în compunere de complet civil, iar potrivit principiului ierarhiei căilor de atac, toate căile de atac începute de instanța civilă urmează același curs.

Prin al doilea motiv întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a nesocotit principiul potrivit căruia legea specială derogând de la legea generală are prioritate, în speță, fiind incidente dispozițiile din Legea nr. 58/1934 art. 61 și art. 62 și Normele B.N.R. nr. 6 din 8 martie 1994 pct. 320/1994 privitor la emiterea somației și nu normele generale prevăzute de C. proc. civ., iar neaplicarea acestora nu a fost, nicicum, motivată, încălcându-se și art. 261 C. proc. civ.

Prin al treilea motiv, întemeiat tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că dreptul de a cere executarea silită era prescris, conform art. 94 din Legea nr. 58/1934, termenul de 3 ani începând să curgă de la data când biletul la ordin putea fi executat, respectiv data emiterii 16 februarie 2001, în raport de faptul că acesta nu avea înscrisă o dată a scadenței și nu de la data când a fost prezentat spre plată, nemotivându-se în nici un fel cu privire la vreo cauză de întrerupere sau suspendare a cursului acestuia.

Sub acest aspect a arătat că prezentarea la plată nu este o cauză de natură să întrerupă sau să suspende cursul prescripției.

Prin următorul motiv întemeiat tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că prin deciziile nr. 66/2005 și nr. 67/2005 ale Curții de Apel Brașov s-a constatat nevalabilitatea titlului a cărui executare se solicită.

Prin ultima critică a susținut că hotărârea este nelegală și pentru faptul că drepturile procesuale au fost exercitate cu rea credință, atât timp cât și debitorul și terțul poprit erau situați în raza de competență a Judecătoriei Brașov care a și investit cu formulă executorie titlul.

Recursul este nefondat.

Privitor la primul motiv, întemeiat pe art. 304 pct. 1 C. proc. civ., se constată legat de ceea ce reglementează acest motiv de recurs că, în cauză, compunerea completului de judecată a fost legală, apelul fiind soluționat în complet de 2 judecători, nereținându-se nici un caz de incompatibilitate.

Cât privește precizarea referitoare la încălcarea ierarhiei căilor de atac, competentă să soluționeze calea de atac fiind instanța ierarhic superioară celei care a judecat fondul se constată, de asemenea, că principiul nu a fost încălcat, deoarece la judecătorie nu există complete specializate, iar în calea de atac cauza a fost repartizată secției comerciale fiind vorba de executarea unui bilet la ordin.

Privitor la al doilea motiv întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că încuviințarea executării silite s-a realizat, prin poprire, conform dreptului comun și nu conform modalităților specifice executării silite mobiliare sau imobiliare din materia dreptului cambial, încât, sunt incidente aceste dispoziții legale, iar în cadrul procedurii de executare prin poprire nu este necesară emiterea unei somații, în acest sens fiind dispozițiile art. 454 alin. (1) C. proc. civ., la care instanța de apel corect s-a raportat.

Referitor la prescripție, procedura încuviințării executării silite fiind una necontencioasă, rezultă că ea este guvernată de regulile aplicabile procedurii necontencioase, pe această cale, neputându-se invoca deci, excepții de fond, precum prescripția dreptului de a cere executarea silită, partea având posibilitatea să formuleze o astfel de apărare în cadrul contestației la executare fără a se putea opune autoritatea de lucru judecat.

În aceeași situație se încadrează și critica privind anularea între timp a titlului a cărui executare s-a solicitat prin poprire, în cauză, rezultând în același timp că, deciziile nr. 66/2005 și nr. 67/2005 ale Curții de Apel Brașov la care face referire recurenta debitoare se află în faza procesuală a recursului încât ele se bucură încă de autoritatea lucrului judecat ca o calitate a hotărârii de la momentul adoptării ei, după care s-a cerut încuviințarea executării și până la expirarea termenului de exercitare a căilor de atac, de reformare sau de retractare ori după caz, până la respingerea acestora.

Referitor la ultima critică privind pretinsa exercitare cu rea credință a drepturilor procesuale prin sesizarea altei instanțe de judecată decât cea din raza sediului debitorului sau a terțului poprit, acest motiv de recurs nu poate fi încadrat în nici unul din motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., fiind, de altfel, și nereală, terț poprit fiind B.C.R. SA astfel că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială este alternativă, iar alegerea aparține creditorului.

Pentru toate considerentele expuse, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de debitoarea SC O.A. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 128 din 11 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.