Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1023/2006 AI generated

Recourse dismissed on merits: claim for contract breach damages found time-barred by statute of limitations

Case Number Decizia nr. 1023/2006
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal, upholding the lower courts' dismissal of the claim and allowing the defendant's statute of limitations defense to prevail. The dispute concerned a claim for damages resulting from the unauthorized occupation of the plaintiff's premises under a 1995 association contract, where the plaintiff alleged a breach that deprived them of the use of the space. The court determined that the action constituted a delictual claim for civil liability, and although the right to sue arose when the loss was known, the three-year statute of limitations under the 1958 Decree began to run from the date the plaintiff knew both the extent of the damage and the identity of the wrongdoer; since the action was filed in 2004, well after the May 2001 date of knowledge, the claim was time-barred, and the court rejected the argument that successive monthly debts triggered separate limitation periods.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Recourse dismissed on merits: claim for contract breach damages found time-barred by statute of limitations: Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
statute of limitations actions for damages identity of claims on-premises contracts breach of contractual obligation right of use

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.B. prin P.G. a chemat în judecată pe pârâta SC O.E.O. SRL București, pentru plata sumei de 41.821,58 dolari S.U.A. pretenții aferente nerespectării contractului de asociere din 27 mai 1995, iar acțiunea sa a format obiectul dosarului nr. 8653/2004 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Prin sentința acestui tribunal din 13 octombrie 2004 a fost admisă excepția prescripției invocată din oficiu și a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru prescrierea dreptului material la acțiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că având în vedere data de 15 mai 2001 când reclamantul cunoștea atât autorul pagubei ce i s-a pricinuit cât și întinderea acesteia, promovarea acțiunii sale la data de 31 iunie 2004 este tardivă în raport de dispozițiile decretului nr. 167/1958.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 219 din 21 martie 2005, care a reținut că la data introducerii acțiunii reclamantului termenul de prescripție de 3 ani se împlinise deja.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susținut că în mod greșit apelul său a fost respins atâta vreme cât în cazul obligațiilor succesive pentru fiecare debit nou creat în fiecare lună curge o prescripție deosebită de la data la care obligația neexecutată devine scadentă.

Recursul reclamantului este nefondat.

În hotărârea recurată s-a reținut corect încadrarea juridică a acțiunii reclamantei respectiv că este vorba de acțiune în răspundere delictuală. Aceasta presupune existența unei fapte ilicite care în speță constă în ocuparea fără drept a spațiului reclamantului, ceea ce i-a pricinuit acestuia un prejudiciu constând în contravaloarea lipsei de folosință a spațiului pentru care părțile au încheiat contractul de asociere.

Dreptul la acțiunea în răspundere civilă se naște o dată cu creanța, dar exercițiul său poate fi întârziat cât timp titularul nu cunoaște prejudiciul și persoana chemată a-l repara.

Sub acest aspect, corect instanța de apel a menținut cele reținute de instanța de fond respectiv că momentul cunoașterii prejudiciului și al autorului acestuia a fost data la 15 mai 2001, în raport de care, corect s-a considerat deja împlinit termenul de prescripție la data introducerii acțiunii reclamantului.

În acest context, recursul reclamantului este nefondat și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 219 din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.