Loan refusal as discrimination: exclusive jurisdiction of anti-discrimination authority and non-existence of final refusal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, rendering the lower instances' decisions irrevocable and affirming the respondent bank's position. The dispute concerned a civil action where the plaintiff challenged a refusal to grant a loan as discriminatory and sought symbolic moral damages, but the courts found the refusal constituted merely a communication of procedural requirements rather than a final denial. The decisive legal basis was that jurisdiction to investigate and sanction alleged discriminatory practices under the cited government ordinance belongs exclusively to the National Council for the Prevention of Discrimination, not the civil courts, and the statutory grounds for cassation under the Civil Procedure Code were not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Loan refusal as discrimination: exclusive jurisdiction of anti-discrimination authority and non-existence of final refusal: Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, în raport de sumarele motive pe care reclamantul le reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu îndeplinesc nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea cere casarea hotărârii atacate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâții B.C.R., P.S., D.R. și C.T., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună verificarea legalității refuzului pentru acordarea unui împrumut și obligarea acestora la plata unor daune morale simbolice.
Prin sentința civilă nr. 7 din 13 ianuarie 2005, Tribunalul Giurgiu a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 448 din 23 mai 2005, a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Împotriva acestei soluții, reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și acordarea împrumutului solicitat.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, în raport de sumarele motive pe care reclamantul le reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu îndeplinesc nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea cere casarea hotărârii atacate.
În speță, pentru refuzul, apreciat de reclamant ca discriminatoriu, de acordare a unui împrumut, corect instanțele au reținut că, competența de investigare și sancționare aparține C.N.C.D. conform O.G. nr. 137/2000.
De altfel, prin hotărârile ce se atacă, s-a reținut corect că prin adresa nr. 3686 din 28 septembrie 2004 a B.C.R., nu este menționat un refuz definitiv de a se acorda creditul solicitat de reclamant, ci îi sunt comunicate acestuia procedurile ce trebuie urmate pentru cererea de împrumut formulată.
În consecință, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul I.N., împotriva deciziei nr. 448 din 23 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 februarie 2006.