Jurisdictional conflict resolved by assigning commercial debt claim to place of performance court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Sector 2 Court, ordering the case to be returned to that forum for substantive adjudication. The dispute involved a payment order claim by a supplier against a buyer for unpaid goods, which triggered a jurisdictional deadlock: the Bucharest Sector 2 Court initially declined jurisdiction to the Vâlcea Court based on the defendant's domicile under the general rule for commercial cases, while the Vâlcea Court subsequently declined jurisdiction back to Bucharest. The High Court determined that for commercial litigation, territorial jurisdiction is alternative, allowing the plaintiff to choose between the court of the defendant's domicile or the court of the place of performance/payment. Relying on Article 19(4) of the Civil Procedure Code, the Court found that the initial filing at the Bucharest Sector 2 Court was valid because it represented the place of performance, as evidenced by invoices signed by the buyer’s representative at the seller's warehouse. Consequently, the conflict was resolved by assigning jurisdiction to the court of the place of performance, leaving the underlying commercial claim to be decided by that designated lower court.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 C. proc. civ, art. 10 pct. 4 C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 19 pct. 4 C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved by assigning commercial debt claim to place of performance court: The dispute involved a payment order claim by a supplier against a buyer for unpaid goods, which triggered a jurisdictional deadlock: the Bucharest Sector 2 Court initially declined jurisdiction to the Vâlcea Court based on the defendant's domicile under the general rule for commercial cases, while the Vâlcea Court subsequently declined jurisdiction back to Bucharest. The High Court determined that for commercial litigation, territorial jurisdiction is alternative, allowing the plaintiff to choose between the court of the defendant's domicile or the court of the place of performance/payment. Relying on Article 19(4) of the Civil Procedure Code, the Court found that the initial filing at the Bucharest Sector 2 Court was valid because it represented the place of performance, as evidenced by invoices signed by the buyer’s representative at the seller's warehouse. Consequently, the conflict was resolved by assigning jurisdiction to the court of the place of performance, leaving the underlying commercial claim to be decided by that designated lower court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablished that the plaintiff validly chose the court of the place of payment, resolving the negative conflict of jurisdiction in favor of the defendant's domicile court.
Procedural basis referenced in the context of the lower court's obligation to refer the conflict to the High Court for resolution, which the High Court accepted and resolved.
Full text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 27 iunie 2005 la Judecătoria sectorului 2 București, reclamanta SC C.E.C. SA București a chemat în judecată pârâta SC D.U. SRL, pentru ca, în condițiile O.G. nr. 5/2001, somația de plată, să fie obligată la plata sumei de 670.000.548 lei, contravaloare marfă livrată și neachitată.
Judecătoria sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 6019 din 14 iulie 2005, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Excepția de necompetență teritorială a fost ridicată de instanță din oficiu și, în acest sens, s-a reținut că, O.G. nr. 5/2001 în art. 10 alin. (4), prevede că, „cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.
Litigiul având caracter comercial, competența teritorială este alternativă și anume, instanța de la sediul pârâtei, conform art. 5 C. proc. civ., sau instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății (art. 10 pct. 4 C. proc. civ.).
Cum, din înscrisurile depuse de părți, nu rezultă locul încheierii contractului sau a locului plății, competența este cea de drept comun, adică instanța de la domiciliul pârâtului.
Judecătoria Vâlcea prin sentința civilă nr. 4456 din 26 septembrie 2005 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 2 București. A constatat ivirea conflictului negativ de competentă și, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte, față de actele dosarului și în aplicarea dispozițiilor procedurale privind competența teritorială, urmează să stabilească că, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei sectorului 2 București.
Aceasta întrucât litigiul având natură comercială, competența teritorială este alternativă, astfel că reclamanta poate sesiza oricare dintre instanțele deopotrivă competente.
În speță, reclamanta a sesizat întemeiat, conform art. 19 pct. 4 C. proc. civ., instanță de la locul plății, respectiv a executării prestației de livrare, produsele fiind recepționate și ridicate din depozitele vânzătoarei, după cum rezultă din facturile depuse în cauză, în care delegatul pârâtei a semnat de primirea mărfii.
Așa fiind, dosarul urmează să fie trimis Judecătoriei sector 2 București spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre SC C.E.C. SA București și SC D.U. SRL Vâlcea în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 februarie 2006.